Concert maestru Mircea Tătaru a explicat că acest Concert pentru două piane a fost scris înainte de a părăsi Salzburgul pentru Viena, în 1779. Era destul de fericit că scapă de sub controlul strict al tatălui său care-i îngrădea independenţa la cei 23 de ani. Dorea să scrie un concert pe care să-l cânte împreună cu sora lui mai mare, Maria Anna, pe care o porecliseră în familie „Nannerl”. La un concert dublu problemele diferă faţă de concertul pentru un singur instrument. Confruntarea are loc, în principal între cei doi protagonişti. Mozart s-a străduit ca părţile lirice sau pasajele dificile să le împartă egal la cei doi solişti. Bunăoară, în partea a doua, orchestra are un rol minimal, de acompaniament delicat al celor doi solişti. Vineri seara vom asculta concertul în interpretarea pianiştilor Logan Skelton şi Helen Hwangbo acompaniaţi de orchestra simfonică a Filamonicii „Banatul”.
Prima suită de balet în aranjamentul lui Lev Atovmian face parte din cele trei suite alcătuite de acesta din muzica de balet şi suitele de jazz ale lui Şostakovici. Pentru marele compozitor rus toate aceste suite au fost un fel de demonstraţie că muzica clasică, cultă, poate fi scrisă şi în forme mai populare. În vremea aceea, Uniunea Sovietică era total deconectată de stilurile, progresul şi particularităţile muzicii occidentale şi mai ales americane. Suita pe care o vom asculta este una distractivă, dulce, uşor umoristică şi sentimentală. Cu cele 7 piese scurte suntem foarte departe de seriozitatea, tristeţea, eroismul şi masivitatea muzicii lui Şostakovici.
Între 1990 şi 1992 Valentin Doni a funcţionat la Ministerul Culturii din Republica Moldova, în cadrul departamentului de colaborare cu uniunile de creaţie. Din 1991 este dirijor permanent, iar între 1988 şi 2004 deţine funcţia de director artistic şi prim dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naţionale din Republica Moldova. Tabloul simfonic are denumirea de Pastoral, un titlu care ne sugerează o muzică înscrisă armonios în ansamblul senin şi liniştit al concertului de vineri seara.
Între august şi septembrie 1911, Rahmaninov a compus o serie de Studii-tablouri pentru pian, care aveau menirea să evoce stimuli vizuali. Era într-o formă bună pentru că tocmai terminase al doilea lot de Preludii pentru pian. Cu toate acestea, studiile –tablouri nu au nimic în comun cu preludiile. Dacă preludiile au şi un caracter academic, tablourile explorează sentimente diverse, exploatând sonorităţile şi tehnica pianistică. Iniţial Rahmaninov a compus nouă părţi, dar s-au publicat doar şase, în 1914. În 1929 dirijorul şi editorul de muzică Serge Koussevitzky l-a rugat pe Rahmaninov să-i ofere compozitorului italian Ottorino Respighi studiile- tablouri pentru a le orchestra. Apoi Koussevitzky le-a publicat şi le-a dirijat în premieră cu Orchestra Simfonică din Boston –a conchis Mircea Tătaru.
Comentarii
comentarii
