Azi, de Sfântul Nicolae, bunul sfânt al creștinătății, oamenii bravi (cei care mai sunt în viață) care au făcut Revoluția de la Timișoara (nu lovitura de la București) sunt triști. Sunt dezamăgiți. Mâine, șapte decembrie începe sfârșitul. Adică încep cele trei zile (între 7 – 10) din decembrie când va avea loc închiderea oficială a programului ”Timișoara, Capitală Europeană a Culturii”. Trei zile, multe promisiuni, concerte, lumini etc… Nici nu știm cât mai este de important, după raportări pline de neadevăruri, cifre, bani, tot ceea ce a întunecat în loc să lumineze bucuria. Unii, da, unii s-au bucurat, au tremurat, au avut ”revelații”. Bine. Nu mai contează. Doar că se înșală sperând că instituțiile statului vor face pe proastele.
Revoluția de la Timișoara a fost argument al candidaturii noastre ca oraș pentru competiția începută în 2014, când unii repetenți și ipocriți habar nu aveau ce ar fi acest proiect, a fost unul dintre cele mai importante argumente ale intrării în competiție. Revoluția din 1989, de la Timișoara, a făcut posibilă eliberarea României de dictatură, dar a Timișoarei, înainte de toate, cu șapte zile înainte. Șapte, tot șapte, care acum, pentru cei care nici măcar nu erau aici, habar nu aveau despre spiritul Timișoarei (pe care, între altele, îl calcă în picioare unul venit în oraș de la sute de kilometri, pe post de mare rânduitor al ideilor din Banat, o rușine!) nu mai intră în calcul. Revoluția de la Timișoara, cu aniversarea, dar și comemorarea sa din 17 decembrie, nu intră în programul de închidere al capitalei culturale.
De ce? Cine manipulează istoria noastră recentă? Cine are interesul ca momentul 89 al istoriei noastre să treacă în umbră? Răspunsurile vor veni, clar, fără echivoc!
Ah, da, s-au dat niște explicații mediocre, din gurile unor nedocumentați activiști penibili, care habar nu au ce a însemnat decembrie 89 pentru noi, s-au transferat niște expresii ce au sunat agramat și țipător din gurile unor ”specialiști ai centrului de proiecte”, marea realizare a afacerilor dezvoltate de prieteni, sponsori și alți ”emeriți”, dar toate au sunat în gol!
Explicațiile penibile doresc să transfere comemorarea, dar și aniversarea, într-un colț. Un colț rece al istoriei pe care tocmai o mistifică! Fără teamă de Dumnezeu, fără teamă de oamenii care știu ce a fost în Timișoara, programul Revoluției de la Timișoara nu face parte din programul Capitalei Culturale Europene, deși a fost argument esențial în câștigarea competiției pentru 2021 (inițial), apoi pentru 2023.
Toate acestea nu vor fi uitate. Toate acestea cer socoteală și asta se va întâmpla!
Tot mai greu se vede Timișoara noastră din oglinda Timișoarei pe care unii dintre noi o știam…
Revoluționarii sunt triști, istoria îi va recompensa!
