Cauzele sunt încă vag determinate. Tratamentele se fac în spitale improprii, pe coridoare, pe săli de aşteptare, se lucrează în schimburi de noapte, este o industrie nefericită a medicinei. Există, la Timişoara, un mic spital privat, grefat pe un ONG, se numeşte Oncomed, unde spaimele se mai estompează datorită unui grup de medici care se străduiesc să creeze, pe cât este posibil, un mediu mai „altfel”. Spaţiul nu este suficient, oricât de mari sunt eforturile şi calitatea umană a celor care trăiesc acolo o altă viaţă. O a doua viaţă. Pe care nu vrem să o invidiem.
Există acum o rază de speranţă. Un act de curaj vine să demonstreze că Timişoara nu crede în lacrimi. Încearcă să le uite. Consiliul Local Timişoara a votat, recent, o hotărâre de o valoare incomensurabilă pentru situaţia dramatică a cancerului: cedarea cădirii spitalului municipal, de pe Calea Torontalului, cea care era, de fapt, doar un schelet rămas fără bani pentru continuarea sa (la iniţiativa minunată a prof. dr. Dan Poenaru de a da oraşului un spital modern, iniţiativă care nu a mai avut suport după anul 1996), către Ministerul Sănătăţii. Scopul?
Crearea unui spital pentru tratarea cancerului. Ar fi pentru prima dată când, în acest fel, i se arată atenţie Timişoarei.
Oraşului nostru îi lipsea un astfel de centru. Ar fi fost mai bine să nu avem nevoie, dar, Doamne, câtă nevoie avem!
Comentarii
comentarii