Între anii 1552 și 1716 Timișoara a fost sub stăpânire turcească. Imperiul Otoman avea aici o garnizoană militară și un guvernator cu rang de vizir. După cucerirea cetății de Eugeniu de Savoia în 1716, orașul revine Imperiului Habsburgic. Astfel începe dezvoltarea orașului și marchează în istorie priorități în diverse domenii. În 1718 se pune în funcțiune fabrica de bere, a doua cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei. Anul 1728 deschide lucrările pentru canalul navigabil Bega, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al României. La 1760 Timișoara devine primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi. Tot în Timișoara apare în 1771 – primul ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
Dezvoltarea orașului continuă în timpul împărătesei Maria Tereza, între 1740 – 1780, însă nefericita hotărâre să pună Banatul sub jurisdicție sârbească va duce mai târziu la dezmembrarea Banatului din 1919.
Corectitudinea funcționarilor imperiali au lăsat dovezi istorice despre Timișoara și în acest articol vom prezenta despre Timișoara anului 1774.
Un funcționar imperial, pe nume Johan Jakob Ehrler, a fost însărcinat de noul guvernator al Banatului, baronul Iosif de Brigido, să întocmească un raport amănunțit asupra tuturor problemelor care existau în Banat.
În 1774 în Banat existau două orașe, Timișoara și Vinga. Timișoara avea doi magistrați, unul sârb și unul german, care se aflau în subordinea procurorului orășenesc. Menționează garnizoana militară formată din patru regimente. Ca suburbii sunt menționate Favorit, Josefin, Maierele Vechi și Mehala.
În oraș erau doi episcopi, cel Romano – Catolic și un episcop sârb, care răspundea de jumătate din credincioșii ortodocși din Banat, iar cealaltă jumătate era sub jurisdicția episcopului de la Vîrșeț. Se mai menționează trei mănăstiri, două a franciscanilor și una a minoriților. În oraș și suburbii erau șapte biserici romano-catolice, o biserică pentru uniți și trei biserici ortodoxe. Cea mai importantă biserică Romano – Catolică era biserica Dom, care poate fi vizitată și astăzi în Piața Unirii. În anul respectiv era menționată și o sinagogă, împărțită în două , într-o parte se țineau slujbele divine pentru evrei spanioli și în cealaltă parte evrei germani.
Pentru educarea copiilor erau trei dascăli, care depindeau de parohul orășănesc.
Suburbia Favorit era renumită pentru o berărie mare și patru mori. Berăria alimenta orașul, districtele Timișoara și Ciacova și câștigul anual de 100.000 florini demonstrează cât de mult se bea bere în Banatul anului 1774.
Populația din Timișoara și cele patru suburbii era de circa 5.600 persoane, exceptând militarii, al căror număr se schimba mereu în funcție de situația de la granița cu turcii.
Funcționarul imperial mai menționează că străzile sunt măturate frecvent și munca era făcută de pușcăriași.
Despre starea de sănătate trage conluzii deloc măgulitoare: “Am observant că o parte a cetățenilor trăiește foarte dezordonat, mâncând de patru ori pe zi și bând vârtos. E deci firesc ca atmosfera să nu facă față digestiei lor, ceea ce n-ar putea săvârși dealtfel nici în vreo altă țară”.
Și funcționarii străini sunt analizați: “Funcțiile publice sunt ocupate adesea de numeroși străini, care nu deosebesc vinul tare de Banat de cel de la dânșii, bând la fel de vârtos. Vinul intră însă de îndată în sânge, produce călduri, fiind așadar cauza de căpetenie a mai tuturor bolilor”.
Sursa: J.J. Ehrler, Banatul de la origine până acum – 1774, Editura Facla, Timișoara – 1982.
