La Centrul de
prelevare de organe din cadrul Spitalului Judeţean Timişoara au avut loc, de la
începutul anului, trei astfel de intervenţii, de trei ori mai puţine decât în urmă
cu opt ani, când în primele două luni ale anului au fost efectuate 10 prelevări
de organe.
Coordonatorul Centrului de prelevare din cadrul Spitalului Judeţean Timişoara,
Claudiu Macarie, a declarat, pentru AGERPRES, că activitatea de prelevare
depinde de acordul familiei sau al aparţinătorilor subiectului de la care se
face prelevarea pentru fiecare organ sau ţesut prelevat.
“Centrul nostru de prelevare este funcţional, de la începutul anului
s-au efectuat trei prelevări. Depinde de acordul familiei ce organe se
prelevează, pentru că familia trebuie să-şi dea acordul pentru fiecare organ
sau ţesut în parte şi depinde cine ce oferă – organe solide sau organe şi
ţesut. Nu decidem noi ce se prelevează. (…) De-a lungul timpului, la noi s-au
făcut prelevări de ficat, rinichi, pancreas, pulmon, cord, ţesuturi”, a
afirmat Claudiu Macarie.
Cu toate că, de la începutul anului, s-au realizat doar trei prelevări de
organe, Claudiu Macarie susţine că rata de acord a familiei nu a scăzut şi că,
dimpotrivă, anul acesta se marchează o creştere a activităţii faţă de ultimii
anteriori, iar echipa de prelevare este completă.
“Anul acesta se revine, nu a scăzut rata de acord. Echipa pentru prelevare
este suficientă. Orice structură acreditată pentru activitatea de prelevare
trebuie să aibă minimum doi oameni – coordonatorul de transplant şi medicul
ATI, cel care se ocupă efectiv de partea medicală a problemei, este persoana
responsabilă de identificarea şi managementul donatorului de organe, menţinerea
lui până la terminarea activităţii de prelevare”, a explicat Claudiu
Macarie.
Anul 2011 a înregistrat o explozie a prelevărilor de organe la Spitalul
Judeţean Timişoara.
Şeful Clinicii de Anestezie, Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de
Urgenţe, Dorel Săndesc, explica atunci, pentru AGERPRES, că acest lucru s-a
datorat schimbării mentalităţii familiilor celor aflaţi în moarte cerebrală.
“Cu toţii voiau să-şi ia acasă mortul întreg, fără să lipsească ceva din
el. După mediatizarea subiectului (în care familiile au aflat că prelevarea nu
presupune ‘măcelărirea’ cadavrului, ci o simplă cicatrice abdominală – n.r.),
în anul 2009, am avut două cazuri în care şi-au dat acordul spre prelevare,
pentru ca în 2011, din 15 cazuri de morţi cerebrale, zece aparţinători să-şi
dea acordul pentru prelevare”, a spus Dorel Săndesc.
Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a anunţat, în luna august, că toate
spitalele judeţene vor trebui să aibă, începând cu 15 septembrie, câte un
centru de prelevare de organe. (sursa: Agerpres)