Cătălin Jivan are 40 de ani și deține o fermă de familie în localitatea Folea din județul Timiș. A pornit de la 13 vaci după revoluție, iar acum a ajuns la aproape 80 de capete, dintre care mai mult de jumătate sunt vaci mulgătore.
Omul lucrează și 70 de ha de teren unde cultivă orz, grâu, porumb, și lucernă, asigurându-și hrana animalelor. În plus, el mai crește porci, două iepe, un armăsar Nonius de la herghelia Izvin și un ponei, găini, câini ciobănești și de Bucovina, precum și câțiva păuni, pentru spectacol și frumusețea lor unică.
Lapte ieftin și piața pentru tăurași bolnavă
Ca și crescător de vaci de lapte, Cătălin Jivan vrea să vorbească despre trei probleme dificile cu care se confruntă de mai mulți ani, la fel ca și ceilalți fermieri. Prima ține de prețul mult prea mic la litrul de lapte.
”Din 2000, nu s-a mai scumpit laptele. Vindem cu același preț de 1,20 de lei. Nu e posibil așa ceva! La raft în hypermarket, se ajunge și la 4 -5 lei kilogramul de lapte, dar fermierul care muncește cel mai mult câștigă cel mai puțin. Prețul corect ar trebui să fie între 1,50 -2.00 lei litru, fiindcă toate taxele cresc, iar motorina și inputurile s-au scumpit. Numai laptele nu. Și apa are un preț dublu!”, spune Jivan. La el în fermă, laptele este muls mecanic în fiecare zi și este ținut într-un răcitor. Mașina de la LactItalia vine o dată la două zile, când ridică până la 700 de litri.
A doua problemă cu care Jivan se confruntă este în lăgătură cu valorificarea defectoasă a tăurașilor. Nu există o piață de desfacere sănătoasă în România. Pentru ca situația să fie și mai gravă, în Timiș, nu sunt nici abatoare de vaci, de aceea totul este controlat de samsari. Nimic nu funcționează normal pentru ca fermierii să își poată valorifica animalele în condiții avantajoase și pe o piață funcționabilă. De aceea tânărul fermier nu mai crește tăurașii, ci îi vinde după câteva zile de la fătare la un preț de 600 de lei. Samsarii îi duc în ferme speciale de îngrășare din Arad și Caraș Severin. Dacă ar ține un tăuraș să îl crească până la 700 de kg, nu ar avea ce să facă cu el, neexistând abatoare unde să îl sacrifice pentru a-l vinde. De aceea omul ar primi un preț foarte mic. Pentru un animal de peste 100 de kg, samsarii nu mai dau 12 lei pe kg, ci mult mai puțin.
”Ei fac tot posibilul ca crescătorul să ia mai puțin, iar ei tot mai mult. E o piață bolnavă. Corect ar fi să existe abatoare, să îți duci tăurașul direct acolo să îl vinzi la un preț corect, care să nu te dezavantajeze”, spune Jivan.
De fapt, nu întotdeauna a fost așa. Piața s-a stricat înainte ca țara noastră să intre în Uniunea Europeană, când au fost impuse reguli noi din exterior, și nu și-a mai revenit. Fostele abatoare au fost desființate, dar nu s-a construit nimic în schimb care să fie în sprijinul fermierului. Astfel s-a creat o conjunctură propice pentru înmulțirea samsarilor care au știut să profite de fermierii români dezorientați, fără niciun sprijin de la autorități. Samsarii au acaparat tot și au creat o piață în care cel mai mult ei au de câștigat. Dacă ar fi abatoarele pentru sacrificarea vacilor, atunci și piața s-ar vindeca.
Înainte ca România să intre în UE, totul era simplu. Venea echipă de la abator la poarta fermei lui Jivan, cântărea animalul care ajungea până 700 -800 de kg și îl lua. Imediat banii îi intrau în cont. Acum situația este dramatică pentru crescătorii de vaci. Dacă un animal își rupe piciorul sau nu mai e productiv, fermierul nu are unde să îl ducă să îl sacrifice. Prin urmare, din disperare, tânărul crescător îl dă cu 200 de euro la samsari, decât să îl arunce la gunoi.
La sat nu poate fi ca în centrul Timișoarei
A treia problemă cu care se confruntă Cătălin Jivan este faptul că unii cetățeni se simt deranjați de mirosul de fermă care uneori le mai ajunge la nas când bate vântul, deși el își îngrijește foarte bine animalele. El spune că oamenii ar trebui să fie mai înțelegători, fiindcă fermierii produc hrana cea de toate zilele pentru ca cetățeanul să aibă ce se pună pe farfurie să mănânce atât el, cât și familia lui. De fapt, pe aceste mirosuri nu ai cum să le controlezi, nu le poți închide niciunde. Mai vine câte unul de la oraș, sau este influențat de vecin și imediat se plânge că e deranjat de mirosul de vaci. Anul trecut Jivan a avut sesizări că el scoate animalele pe stradă, dar nu ar pe unde să le ducă la pășunea, care este lipită de sat. El a încercat să facă totul ca la carte, pentru a nu-i deranja pe vecini. Are fosă septică și rampă pentru gunoi, dar și contract cu o firmă care vine și ridică deșeurile.
”Lumea e schimbătoare, dar trebuie să înțeleagă că la sat nu poate fi ca în centrul Timișoarei. Degeaba te muți în rural, dacă nu simți un pic de porc, de vacă sau oaie. Noi muncim și oferim hrana pentru toți, iar cetățenii ar trebui să fie mai înțelegători. Eu încerc să respect legea, să nu împrăștii mirosurile din fermă. Eu îi respect pe vecini și nu vreau să îi deranjez cu nimic”, este mesajul lui Cătălin Jivan. Un proiect de viitor este dezvoltarea fermei pentru a ajunge la 100 de vaci mulgătoare. De asemenea, el va achiziționa un teren în câmp mai departe de sat pentru a îndepărta ferma de casele oamenilor și va construi și o sală specială de muls vacile.
