Până la 1918 teritoriul de azi al satului Bazoșu Nou făcea parte din domeniul familiei Ambrozy de Remetea Mare. Unul dintre membrii acesteia Ludovic (1868 – 1945) a devenit ambasadorul Austro-Ungariei în SUA.
A profitat de situație și a colaborat cu laboratorul Universității Harvard și a adus aici zeci de specii americane și chiar exotice. Între anii 1909-1914 peisagistul german Franz von Engelhard de la grădina botanică din Dusseldorf a fost angajat de conte să organizeze parcul dendrologic de la Bazoșu Nou.
În același timp începe și construcția unui castel de toată frumusețea, cu zeci de camere și cu încălzire centrală și canalizare,cu apă adusă din canalul Bega. La începutul primului război mondial construcția era terminată, inclusiv turnul castelului – singurul care a mai rămas pănă azi. Parcul a rămas în stăpânirea contelui Ambrozy încă mulți ani dar acesta nu a m-ai dorit să finalizeze și să finiseze lucrările. Mai apoi parcu la fost naționalizat.
Văzut și revăzu în final parcul dendrologic are o suprafațăde 60 hectare, fiind în completarea pădurii inițiale, dar are în plus 8000 de taxoni din cinci continente. A fost compus din parcul Mare, parcul American, Parcul piesagistic cu specii diverse, colecția de specii diverse și o serie de pepinere, toate existând și azi.
Parcul dendrologic de la Bazoșu Nou adăpostește cea mai bogată și mare colecție de stejari american și carya din România. Până la destrămarea Austro-Ungariei în 1918 parcul a fost proprietatea familiei Ambrozy care a construit acolo un castel, distrus în 1918. A rămas doar turnul fostului castel în picioare. Castelul a fost demolat în perioada anilor 1932- 1933 cand s-au purtat și discutii intre statul român și contele Ambrozy pentru păstrarea parcului și castelului ca sanatoriu, dar tratativele au eșuat aș că, castelul a dispărut –a explicat prof. dr. Ioan Haţegan şi prof. dr. Marian Gaşpar.
