Anual, aproape 40.000 de pacienţi trec pragul acestei unități de primire urgențe
Crize cardiace, accidente, fracturi, contuzii de la bătăi, intoxicaţii, come alcoolice, tentative de suicid sau, mai ales cu ocazia sărbătorilor, crize biliare, toate acestea şi multe altele sunt cazuri deja obişnuite pentru angajaţii Unităţii de Primire Urgenţe (UPU) a Spitalului Judeţean din Reşiţa. Secţia aceasta a spitalului lucrează într-un ritm ameţitor pentru neiniţiaţi, dar, paradoxal, cadrele medicale de aici spun că numărul pacienţilor care se prezintă aici e mare, într-adevăr, dar ele s-au obişnuit cu acest aflux. De multe ori, UPU ţine loc şi de medic de familie, şi de cabinet medical de specialitate şi, până la urmă, de spital. Nu în ultimul rând, e locul unde ajung dezrădăcinaţii din oraş, persoanele fără adăpost, ridicate de ambulanţe de pe străzi. Putem vorbi, în acest context, de peste 100 de prezentări pe zi, numai la Urgenţele spitalului reşiţean. Nu toate aceste prezentări constituie ulterior urgenţe. Pentru că o parte din pacienţi pot pleca, după ce sunt consultaţi, li se măsoară presiunea arterială sau, eventual, li se face o electrocardiogramă. Cu toate astea, însă, timp şi resurse se alocă şi pentru ei. Numărul mare de pacienţi la Urgenţe se explică însă şi prin faptul că mulţi dintre ei preferă să vină direct la spital decât să stea la cozi la medicii de familie. Nu este singura explicaţie, însă, pentru că dacă aşa de multă lume vine la urgenţe înseamnă că există o problemă. Sau mai multe. Ori a crescut, din diverse motive, gradul de îmbolnăvire a populaţiei, ori ceva scârţâie în liniile succesive de prevenire şi medicină primară. Şi pentru a mai folosi un fel de statistică, ar trebui spus că la Unitatea de Primire Urgenţe se lucrează cu circa 700 de pacienţi mai mult pe an decât la toate cele trei staţionare ale spitalului judeţean. Aici activează zece medici de urgenţă, dintre care cinci pediatri şi 31 de asistenţi medicali, în ture de opt ore. Ei susţin că lucrează mai mult decât personalul din spitale, dar munca le e îngreunată şi de numărul însemnat uneori de persoane fără adăpost, aşa-numiţii boschetari. Ei sunt culeşi de ambulanţe de pe străzi şi aduşi la Urgenţe, unde sunt cazaţi temporar, îngrijiţi şi rehidrataţi. Numai că Unitatea de Primire Urgenţe nu e o unitate cu paturi, pentru a avea prevăzute porţii de hrană, şi atunci cadrele de aici le cumpără, de regulă, şi mâncare.
