Acasă Actualitate 6 martie, ziua în care jurnaliștii NU au ”consumat” conferința de presă...

6 martie, ziua în care jurnaliștii NU au ”consumat” conferința de presă a Primăriei Timișoara

861
DISTRIBUIȚI

6 martie 1945 – o dată nesuferită în istoria României, ziua în care comunismul a pus mâna pe țară. Să nu uităm!

6 martie 2018 – o zi pe care administrația locală Timișoara nu o va uita. De ce? Pentru că, la unison, presa timișoreană (scrisă, on line, tv locale, radio, corespondenți de presă) a părăsit sala Consiliului Local Timișoara, în care, de obicei, la ora 11 a fiecărei zile de marți, au loc conferințele de presă săptămânale, ale primăriei. Organizațiile media care au continuat protestul sunt: pressalert.ro, debanat.ro, Ziua de Vest, Televiziunea Europa Nova, Renașterea bănățeană, tion.ro, opiniatimisoarei.ro, banatulazi.ro, sursadevest.ro, banatulmeu.ro, timisoaraStiri.ro, gazetadinvest.ro, Petronela Axinte, corespondent.

Ieșirea în bloc a reprezentanților celor 15 organizații media ce au semnat și protestul, difuzat cu amploare de către agențiile de presă românești și străine, chiar luni, 5 martie a.c. este una din formele de protest față de lungul șir al jignirilor repetate aduse acesteia. Între altele, ”paraziți sociali”, autori ai ”prostituției”, ”plătiți cu taxă de asmuțire” și altele…Așadar, dacă nu este nevoie de presă, presa alege să plece. Dacă este suficientă depoziția pe FB a primarului unui oraș, nu știu de ce nu s-ar anunța, public, în toată Europa, că primarii, dar poate și alți politicieni, își vor fi făcând, de acum, singuri, spectacol, unul de tip ”drama de presă”, în lipsa ”dramei grecești”. Ei pot fi, pe rând: actori, jurnaliști, moderatori, prezentatori, regizori ai unui eveniment public, specialist PR, autori de discursuri. Și iată, dintr-o dată, lumea va fi fericită. De ce atâta agitație? De ce atâta zbatere pentru publicitate, salarii, taxe, plăți la stat, credite din bănci?

Ceea ce nu vor să înțeleagă unii politicieni este fenomenul numit în studiile de specialitate ”uzura de imagine”, la care se adaugă altul, ”oxidarea faimei”. Este vorba despre supraexpunerea mediatică, erodarea imaginii publice, prin apariția repetată, pe care consumatorul media o va percepe ca pe un stres. Stresul din folosirea abuzivă a canalelor de informare.

Personal, îmi pare rău, ca om, că politicienii nu înțeleg asta, se cred nemuritori, precum feții-frumoși, zmei, ca cei din povești, unici, iubiți, adulați, frumoși și…seducători. Doar că au mai crezut despre ei niște persoane care au avut și niște nume de mare tristețe în istoriile României și a lumii!

Presa, la rândul său, are nevoie de imagine și încredere. Și pentru aceste două deziderate, se luptă. Cu demnitate, frontal, aici, la Timișoara, unde s-a murit pentru libertatea de exprimare!

Comentarii

comentarii