Gottlob („Lauda lui Dumnezeu”, în limba germană) este patria lubeniței din Banat. Fructele zemoase şi dulci se vând nu doar în Banat, ci şi în mai multe oraşe din ţară, dar şi peste hotare, în ţări precum Austria, Ungaria, Cehia, Germania. Cel mai mare producător de lubeniţă din Gottlob este familia Creţu. Este vorba de o familie de pastori penticostali care au o cultură de lubeniţă întinsă de 11 hectare. Beniamin Creţu a început să se ocupe de cultivarea lubeniței în 1956 și avea să transmită tradiţia fiilor săi: Benjamin și Nicu.
Nicu Crețu a făcut două facultăți, Teologie și Filosofie, dar asta nu l-a împiedicat să lucreze pe câmp. În această vară, agricultorul și-a finalizat studiile doctorale în Teologie.
„A fost un an dificil pentru mine. Primăvara, lucram de dimineaţa de pe la ora 8, până la ora 2-3 pe câmp, iar după masă, până seara târziu, lucram la teza de doctorat, la articolele care trebuiau să fie publicate. Deşi mi-a fost foarte greu, am reuşit să termin cu brio, iar în 13 iunie mi-am susţinut teza de doctorat. Am plecat de la pilda Bunului samaritean şi am dezvoltat o teologie a aproapelui pentru spaţiul public”, a declarat Nicu Crețu.
Pentru că este secetă, Patriarhia Ortodoxă a îndemnat eparhiile să se roage pentru ploaie. Pentru Nicu Creţu, care este şi pastor la biserica penticostală din Gottlob, este ceva obişnuit.
„La un moment dat m-a sunat un prieten şi m-a întrebat care e secretul meu că fac lubeniţele atât de bune şi de frumoase. I-am spus că eu îi spun, doar că el nu o să mă creadă. De fiecare dată când termin de plantat, mă pun în genunchi pe pământ, ridic mâinile spre Dumnezeu, spre divinitate, şi înalţ rugăciuni. Eu spun că în această activitate sunt partener cu Dumnezeu”, a mai declarat Nicu Crețu.
În acest an, costurile de producţie s-au dublat faţă de anul trecut, cultivatorii confruntându-se şi cu scumpirea de la o lună la alta a combustibilului, energiei şi la îngrăşăminte.
„Criza asta economic ne-a afectat foarte mult ridicând costul per hectar la producerea de pepeni. Faţă de anul trecut, preţul este aproape dublu la tot ceea ce înseamnă materie primă şi necesar pentru cultivarea pepenilor. Cu toate acestea preţurile la vânzare nu sunt duble, cantitatea este mai mică, ceea ce ne dezavantajează pe noi ca producători. E clar că pe viitor va trebui să regândim strategia legată de producţie. Era nevoie de ploaie, dar ea nu a venit, aşa că a trebuit să folosim sistemele de irigaţii. Costurile au fost foarte ridicate. Faţă de anul trecut, pe săptămână am cheltuit de patru ori mai mult la irigaţie. Avem fântâni forate, dar ne-a costat folosirea motopompelor. Mă gândesc că am stricat trei motopompe doar din cauza folosirii intensive a lor. Una mai e în garanţie, trebuie să o trimit la firmă, celelalte reparaţii vor costa. Cheltuielile au crescut foarte mult dar sperăm ca la final, când tragem linie, să fim fericiţi”, a mai adăugat Nicu Creţu.
