.jpg)
Aproape incredibil, la începutul acestui an se vorbea despre un conflict politic între primarul Falcă al Aradului şi Gheorghe Seculici, ambii făcând parte din aceeaşi familie (şi politică, şi biologică). Comentatorii TV aveau grijă să interpreteze mesajele contradictorii generate pe câmpuri diferite de comunicare, conferinţe, întâlniri formale şi informale, interviuri, ca fiind, pur şi simplu… inventate cu scop electoral. Din păcate, nu erau nici inventate, nici stimulate de strategii de imagine politică sofisticată, ci fac parte dintr-o realitate mai puţin plăcută. Nu îmi propun să pătrund în detaliile acestui conflict, când mut, când vizibil, dar ceea ce s-a întâmplat recent la Arad nu poate fi trecut cu vederea. Domnul Gheorghe Seculici are faima, prestanţa şi sobrietatea unui politician cu eleganţă, a unui om nonconflictual, dar care se ştie apăra, are educaţia riguroasă a bănăţeanului de Arad, care riscă a confunda cuvântul unui politician cu acela al unui mitropolit evlavios. A vrut să candideze pentru şefia Consiliului Judeţean Arad, dar a fost „bătut” de alianţa locală Falcă-Ioţcu, ultimul dintre ei îmbogăţindu-şi averea personală, în numai patru ani de mandat, cu câteva milioane de euro pe, vorba vine, firma soţiei, o mare „personalitate profesională” în domeniul croitoriei de cartier. Despre averea Falcă nu îmi propun să fac comentarii, dar despre ultimul oaspete al lui Falcă, da. Primarul Aradului l-a adus pe Mihai Răzvan Ungureanu, pe bani publici, la Arad, la întâlniri „inofensive” la cele două universităţi arădene, pe aşa-zisul motiv al prezenţei cadrului didactic universitar MRU de la Iaşi la Arad. Cu ochii lui jucăuşi, datorită sindromului nistagmus (jocul acela de instabilitate a ochilor, pe care unii îl prezintă a fi „jocul de gleznă” al „agentului secret”, într-o mare de duşmani, toţi neapărat de la USL), a ţinut discursuri ipocrite în faţa pensionarilor invitaţi la bal, suficient de sărăciţi de guvernările Boc-Ungureanu pentru a participa la un bal. Şi la acel bal, Ungureanu, cu gesturi asemănătoare cu ale unui monstruleţ mic, cu mustaţă neagră, ce a reuşit să răstoarne pământul, cu mâinile în sus şi cu degetele mimând acel „aveţi grijă”, le-a spus pensionarilor: „Mi-e dor de voi”. Patetismul ieftin, atemporal, îl pune totuşi pe listele candidaţilor de Arad pe Mihai Răzvan Ungureanu, deşi domnul Gheorghe Seculici îşi propune, şi el, să candideze la un post de senator pe municipiul Arad. Cine va rămâne pe listă? O retorică la care ar putea găsi rezolvarea naşul însuşi, pentru că nu pot să cred că Băsescu nu-i amestecat în lista candidaţilor, cel puţin în judeţul Arad. Tensiunile dintre primarul Falcă şi preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici, sunt la cote maxime, ele nu pot trece neobservate şi reprezintă încă o dovadă a modului în care, în România, politicul transcende agresivitatea şi trivialitatea. Încă o dovadă a faptului că un fondator al unui partid (cum i s-a întâmplat şi lui Sorin Frunzăverde) poate fi pus la colţ de accentele păguboase, triviale ale intereselor meschine, puse moţ peste cele enunţate anterior. Frontul este deschis. Se aşteaptă învingătorii.
