.jpg)
În ciuda acţiunilor tot mai dese prin care omul e tras de mânecă şi i se spune că nu e voie să arunce gunoiul airea, să facă diverse lucruri care dăunează grav naturii, poţi vedea, în viaţa de zi cu zi, exemple dramatice, în care oamenii îşi arată, pur şi simplu, nepăsarea lor faţă de natură. Este şi cazul unei localităţi din Caraş-Severin, în care, chiar în mijlocul unui deal din vecinătatea satului, se lăfăie un morman imens de gunoi. Este vorba de Lăpuşnicel, un sat parcă decupat dintr-o vedere cu multă iarbă verde. Ei bine, deşi şi-au mutat tăblia de la intrarea în sat la kilometri distanţă, nu au ştiut să-şi cureţe şi mizeria de pe dealul de lângă – practic, de pe poteca de ieşire din sat, mai mult, o aruncă acolo cu nonşalanţă. Cine, cum, nu se ştie, dar e acolo şi arată ca un peisaj grotesc.
Gunoaie concentrate
Lăpuşnicel e un loc unic pe pământ. E în Caraş-Severin, la 30 de kilometri de Herculane, ascuns între dealuri şi munţi. Numai că atunci când mergi la o plimbare pe aceste dealuri dai de gunoaie, de tot felul şi de toate mărimile. Bine măcar că sunt concentrate într-un loc, într-o râpă, cele mai multe. Acolo sunt majoritatea, dar sunt şi pe drum, acolo pe unde merg tractoare, cai care trag căruţe, sunt şi sticle de plastic, de bere, ori conserve uitate demult prin acele locuri şi călcate de roţile utilajelor. Şi nu trec mulţi oameni pe acolo, ba, din contră, dar gunoiul tot se vede, e ca şi cum fiecare ar fi aruncat câte ceva – nu de alta, dar să se vadă că a trecut prin acel loc, de amintire. Dacă planta un copac, se vedea mult mai bine… şi mai frumos…
Dig de mizerii în calea apei
Şi satul suferă din pricina gunoaielor. Un pârâu micuţ trece chiar pe acolo. Ei, bine, pe acel firicel de apă e plin de gunoaie. Unii oameni nu mai merg până pe deal să-şi arunce mizeriile, ci le dau drumul în apă. Sub pod peisajul e complet demoralizator – gunoaiele formează un fel de dig în calea apei. Sătenii trec nepăsători, fiindcă s-au obişnuit cu peisajul. Aproape că nu se mai uită sub pod sau la firul de apă, când trec pe acolo, deşi dacă nu ar fi gunoaiele, ar fi un peisaj superb. De fapt, toate peisajele sunt superbe acolo, dar sunt asuprite de gunoaie. Mizeria se infiltrează acolo unde-i mai frumos, parcă. Şi nimeni nu se ia la trântă cu ea, în acel loc. Deşi ar trebui exterminată la primul răsărit de soare. Bine, nu ar fi rău dacă nu ar mai arunca unii oameni gunoaiele aiurea, practic, s-ar elimina cauza. Dar oamenii se obişnuiesc greu cu utilitatea coşului de gunoi…
