Acasă Cultura Au fost 200 și mai sunt 26! SOS bisericile înlemnite din Banat...

Au fost 200 și mai sunt 26! SOS bisericile înlemnite din Banat – zona Făget

DISTRIBUIȚI

Dacă la sfârșitul sec. al XIX-lea, în Banat erau peste 200 de biserici de lemn, astăzi, pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, se mai găsesc 26 de astfel de biserici, dintre care 23 sunt declarate monumente istorice.
Numai în zona Făgetului există 15 biserici de lemn, toate cuprinse în lista monumentelor istorice, multe dintre ele fiind de categoria A. Bisericile de lemn din Județul Timiș constituie atât o componentă de bază a patrimoniului cultural al Banatului, cât și monumente reprezentative pentru arhitectura lemnului din zona de Vest a țării. Mitropolia Banatului – Arhiepiscopia Timișoarei – și Asociația Peisagiștilor din România Vest au organizat, în prezența ÎPSS Ioan, la Mănăstirea Românești, la sfârșitul săptămânii, o întrunire cu preoții din cadrul Protopopiatului Făget care au pe raza parohiei biserici de lemn sau biserici de lemn monument-istoric.
Alături de aceștia au fost prezenți și alți 8 preoți din Protopopiatul Lugoj, împreună cu conducătorii celor două oficii protopopești, toți primind recomandări din partea unor specialiști în ceea ce privește protejarea, conservarea și promovarea bisericilor de lemn din Județul Timiș.
Această activitate de informare face parte din proiectul „Biserici înlemnite din Banat”, inițiat în 2014 de către Asociația Peisagiștilor din România, proiect care are drept scop readucerea în folosire și scoaterea din conul de umbră al istoriei în care au căzut, în ultimul veac, cele din urmă biserici de lemn din Banat. Proiectul, pe lângă faptul că reunește specialiști din varii domenii: arhitecți, peisagiști, restauratori de artă, urbaniști, dendrocronologi, biologi, istorici ai artei, etnologi și dulgheri, urmărește să salveze nu doar bisericile, ci să ajute la ceea ce se numește astăzi, în limbaj de proiect European, dezvoltare sustenabilă în zona rurală. Evenimentul a debutat în Paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, cu oficierea Slujbei Acatistului Mântuitorului Iisus Hristos, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.
Temele în dezbatere au fost: 1. Valoarea lemnului, ca prim material al arhitecturii tradiționale, subliniindu-se faptul că bisericile de lemn sunt expresia cea mai rafinată, din punct de vedere arhitectural, a artei constructive vernaculare românești, dar cu o fragilitate inerentă, întrucât lemnul este un material viu, iar anumite greșeli care duc la degradarea bisericilor de lemn sunt ireversibile sau chiar letale. 2. Despre protejarea decorației pictate și întreținerea corespunzătoare a obiectelor de cult, accentuându-se faptul că întreținerea unei biserici-monument și a componentelor sale artistice se referă atât la patrimoniul imobil (pictura parietală, pictura pe lemn), cât și la patrimoniul mobil (icoane, obiecte de cult, elemente de mobilier, iconostas, etc), iar starea de conservare a tuturor acestor elemente se află în strânsă legătură cu starea de conservare a ansamblului arhitectural și a mediului ambiant, întrucât deteriorarea suprafețelor pictate reprezintă efectul unor agenți distructivi care alterează, treptat, aspectul, forma, natura și rezistența materialelor. În acest sens, s-a vorbit despre: factorii de degradare externi (fizico-chimici, biologici și antropici) și interni (vicii de tehnică, reacții în materialele constituente ale picturii); despre mecanismele degradării picturii și formele lor de manifestare (începând cu degradările preluate de la nivelul structurii lemnoase, continuând cu degradările care acționează din exteriorul stratului pictural către profunzime și până la acțiunile factorului uman asupra structurii stratificate a spațiilor și obiectelor pictate). Nu în ultimul rând, s-au emis și câteva recomandări de întreținere și curățenie referitoare la pictura parietală, iconostas, icoane, mobilier, obiecte liturgice, cărți de cult vechi, necesare atât îndepărtării depunerilor de orice natură, cât și prevenirii biodeteriorării. Un alt punct important l-a constituit valoarea peisajului cultural din care fac parte bisericile de lemn, având în vedere faptul că monumentul istoric de tip biserică de lemn este considerat, de Statul român, un element reprezentativ al patrimoniului țării, precum și o expresie vernaculară a peisajului cultural în numeroase zone rurale din țară. În acest sens, s-a vorbit despre importanța protecției vecinătăților bisericilor de lemn, întrucât acestea au un rol major în conservarea specificului local, ca parte integrantă a peisajului cultural local, peisaj care, la rândul său, are însemnătate deosebită în promovarea turistică a zonei.
În continuare, ÎPSS Ioan a apreciat efortul acestor tineri care doresc să salvgardeze, cu ajutorul unor specialiști din domeniu și într-un mod profesionist, bisericile de lemn din Județul Timiș. Totodată, a menționat că, în fișa postului al unui preot, trebuie să se găsească nu numai partea liturgică, ci și partea aceasta de conservare și de păstrare a acestor biserici vechi de peste 300 de ani, pentru că niciodată nu se va mai putea recupera bisericile care s-au prăpădit. La final, toți preoții prezenți au primit din partea organizatorilor câte un ghid necesar întrebuințării, protejării și conservării bisericilor de lemn.

Comentarii

comentarii