Concertul simfonic din data de 15 iunie, de la ora 19.00, de la Filarmonica Banatul Timișoara va fi dirijat de maestrul Valentin Doni şi cuprinde următorul program: „La porţile Sarmisegetuzei” de Tudor Chiriac, Concertul nr.1 în mi minor op.11 pentru pian şi orchestră de Frédéric Chopin şi Suita simfonică „Tablouri dintr-o expoziţie” de Musorski/Ravel.
Concert-maestru Mircea Tătaru a explicat că lucrarea cu care debutează acest concert, prezentată în primă audiţie la Timişoara, se înscrie în mod firesc între lucrările dedicate sărbătorii noastre din decembrie, pentru că se referă la evenimentele când şi basarabenii şi-au revendicat dreptul la identitate. Este vorba despre Marea Adunare din 1989. Mesajul face trimitere la etosul românesc, fiind o sinteză de horă românească şi cântec de mase european care sincronizează mulţimea ce sărbătoreşte. Tudor Chiriac s-a născut în 1949 la Ciuciuleni, în Republica Moldova. După complexe studii muzicale la Chişinău şi mai apoi la Conservatorul „P. I. Ceaikovski” din Moscova, devine profesor universitar doctor, membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova şi membru al Uniunii Compozitorilor din România. Din anul 1995 s-a stabilit la Iaşi. Este foarte interesant să aflăm că Tudor Chiriac a făcut ample mărturisiri în legătură cu intenţiile şi concepţiile creatoare. Într-un studiu denumit Semantica muzicii — principii fundamentale, el a arătat motivaţia ştiinţifică, un mod de a anunţa convenţiile semantice ce stau la baza lucrărilor sale. Este un act de mare curaj, pe care puţini compozitori l-au avut. Astfel muzicologia are un instrument foarte precis de critică, dar şi de apreciere. Compoziţia pe care o vom asculta este vocal-simfonică, fiind necesar concursul corului „Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea.
Pianistul Nicolas Bourdoncle ne va dezvălui frumuseţea primului concert pentru pian de Chopin. Alături de Liszt, Schumann şi Berlioz, Chopin a creat forme noi şi a adus multe noutăţi celor existente. Se reflectă clar şi în operele lui faptul că noul conţinut de viaţă al acelor vremi a generat noi mijloace de expresie muzicală. Iată, evenimentele revoluţionare ale deceniului 3 al anilor 1800, dar şi dragostea sa pentru cântăreaţa Constantza Gladkowska, s-au constituit în motive generatoare pentru primul său concert pentru pian şi orchestră. Acest mare creator polonez avea atunci 20 de ani şi destinul i-a dăruit doar încă 19 ani de viaţă, oprind din zbor un mare virtuoz al pianului şi viitorul strălucit al unui mare compozitor. Premiera a avut loc în 1830 la Varşovia, compozitorul susţinând partea solistică — ultima sa apariţie ca interpret în ţara sa natală, Polonia. După câteva săptămâni pleacă la Viena şi mai apoi la Paris, unde a petrecut restul scurtei sale vieţi. Atât avântul tineresc cât şi sentimentele de iubire străbat primul său concert, îmbinând armonios virtuozitatea pianistică cu invenţiile melodice de mare eficacitate.
Arhicunoscută în lumea muzicii, „Tablouri dintr-o expoziţie”, pe care o vom asculta în încheierea concertului de pe scena Capitol, are o geneză interesantă. Totul a început cu întâlnirea dintre Modest Musorgski şi arhitectul Victor Hartmann, care era şi pictor. Prietenia lor s-a născut din dorinţa comună de a revitaliza arta rusă. La trei ani de la prima lor întâlnire, în 1873, Victor moare de anevrism, la 39 de ani. Musorgski, şocat, organizează o expoziţie cu peste 400 de picturi ale lui Hartmann, în memoria acestuia. Probabil atunci i-a venit ideea compoziţiei, astfel că în mai puţin de 6 săptămâni a finalizat o lucrare pentru pian căruia i-a dat titlul de mai sus. Ne aflăm în faţa unei suite romantice de tablouri programatice, un gen preferat de mulţi compozitori datorită libertăţii ce o conferă. O suită poate cuprinde cele mai diferite forme şi mişcări, reuşind să stârnească interesul prin libertatea de a construi contraste spectaculoase între părţi sau chiar între secţiuni. În cazul nostru, este fericit faptul că aceste tablouri nu sunt numai imagini simfonice, dar, la propriu, este vorba de transformarea în muzică a unor tablouri dintr-o expoziţie, legate între ele de promenada mereu influenţată psihologic de impresia lăsată de ultimul tablou văzut. Varianta simfonică realizată în 1922 o datorăm lui Maurice Ravel. Acest prestidigitator în arta orchestraţiei, acest maestru al urzelilor sonore şi al culorilor a desăvârşit opera lui Musorgski, dându-i viaţă perenă pe marile scene de concert – a conchis maestrul Mircea Tătaru.
