Astfel, pentru campania din anul 2020, USR, inclusiv la Timișoara, a avut campania de strângere de semnături “O Românie fără hoție”. Link-ul de semnături este acum dezactivat, evident:Nu am găsit pagina că utată (asociatia-g2.ro).
În aceste campanii de strângeri de semnături și petiții, online și fizic, intens promovate pe rețele de socializare, posturi TV, podcasturi dar și pe site-uri alternative și ale unor ONG-uri, USR și afiliații au pompat câteva milioane bune de euro, în câțiva ani. Motiv maxim de nemulțumire pentru ei fiind încercarea de legiferare a transparentizării surselor de finanțare a ONG-urilor, pe care rapid USR a catalogat-o ca “un atac la adresa libertății și democrației”.
Una dintre temele de pre-campanie din 2022/2023 ale primarilor USR, printre care Clotilde Armand și Dominic Fritz, a fost “eliberarea” a diverselor locații sau terenuri din domeniul public sau aparent din domeniu, public și ocupate de niște himere inventate: “interlopii și mafia imobiliară”. În justiție însă, retorica aceasta a fost demontată în câteva dintre cazuri, acolo unde de fapt ceea ce clama Fritz ca fiind domeniu public era de fapt cu o situație incertă, din anii comunismului și anii 1990 sau era proprietate privată.
Spre deosebire de sectorul 1 București, Dominic Fritz a mai avut pe tavă o temă imobiliară: recuperarea unor străduțe și piațete desființate de comuniști sau recuperarea unor clădiri din zona istorică, ocupate mai mult sau mai puțin legal de familii de “romi de catifea” – o poveste încurcată, veche din anii 90, imediat după Revoluție, căreia este foarte complicat a i se da de capăt. Dar nu imposibil. Motivele sunt mai multe: cele aparente – intrarea romilor în posesia bunurilor imobiliare prin tertipuri, intimidări sau falsuri în acte și mai ales în cele de moștenire, dar și unele despre care fostele administrații dar și administrația Fritz s-au ferit și se feresc să vorbească – interesele imobiliare pentru zona istorică a Timișoarei duc spre personaje foarte influente din țări precum Germania sau Austria, cu girul și complicitatea unor personaje influente din București dar și cu concursul unor notari și magistrați din România. Doare? Evident. Aceste lucruri urmează a fi devoalate pentru că ele trebuie să fie știute.
Este Dominic Fritz parte din acest mecanism sau a fost nevoit, parte a scenariului complex întins pe decenii, să joace după acordurile valsului vienez, a unei partituri gen “Der Mond ist Aufgegangen” germane sau a unei improvizații lăutărești de pe Dâmbovița?
Cert este că Dominic Fritz a strâns semnături în ultimul an și jumătate și a cules date personale, așa cum nu a mai făcut-o nimeni. Un exemplu simplu, de care câțiva s-au prins, îl reprezintă banalele liste cu nume și semnături la urcarea în Schela cu plante din Piața Operei, în anul Capitalei Culturale Europene. Apoi, toate evenimentele găzduite la Operă sau la Cinema Timiș dar și în alte locații, au avut un sistem de acces bazat pe înscriere de mână sau online. Unde s-au colectat nume, adrese de email, numere de telefon și, la intrarea fizică, semnături.
Un capitol separat este campania USR privind flotantul, intens promovat pe Facebook și pe stradă de organizațiile Tineret USR. Plus activități de call-center și grupuri de WhatsApp.
La Timișoara, o campanie aparte este încă în derulare deși ea a început oficial pe 23 octombrie 2023, pe un website care găzduiește diverse mii de petiții (Susține-l pe Dominic Fritz în recuperarea patrimoniului Timișoarei (qomon.org)), dar care este legată la pagina de Facebook a USR Timiș și a fost promovată și de către primarul Dominic Fritz. Scopul strângerii de semnături și date personale este însă cât se poate de evident unul electoral, dar frumos ambalat sub forma unei campanii de luptă “anti-mafia” cu scop nobil: “Împreună salvăm patrimoniul Timișoarei!
SEMNEAZĂ petiția acum și susține-l pe Dominic Fritz în recuperarea patrimoniului Timișoarei!”
Revenind la aprilie 2024, Dominic Fritz și aparatnicii de partid plus strategii imobiliari, au regizat eliberarea unei străduțe, care cadastral aparține domeniului municipal, dar a fost folosită de-a lungul timpului de diverse instituții, înainte și după 1989, iar în anii 2000 a ajuns subiect de dispută și posesie între două familii de romi de mătase, vecine ca amplasament al caselor – imobilele Loga 38 și Loga 40. Practic și fizic s-au demolat o poartă de acces și câțiva metri de gard. Însă Dominic Fritz a punctat pe valul emoțional, circul mediatic și pe agitația creată prin învrăjbirea romilor, cunoscuți ca fiind dezinvolți și chiar agresivi verbal, și știind că cele două familii au conflicte mai vechi. Dovada manipulării romilor este evidentă și clară, atât din filmările făcute de anumite persoane la fața locului (nu cele prezentate oficial de Dominic Fritz), dar și din studiul cazului de conflict dintre cele două familii (declarații, înscrisuri, acțiuni în justiție) conflict vechi, reaprins prin interpuși, în anul 2022, când s-a dat startul lucrărilor la Clinica ORL din spatele caselor de pe Loga. Datorită constructorilor cei din Primăria Timișoara au descoperit potențialul mediatic al unui posibil scandal și al eliberării domeniului public, după ce constructorii nu aveau acces la șantier și intrau în altercații cu romii care dețin clădirea de la numărul 40. De ce de abia în pre-campanie electorală, în aprilie 2024, și-a amintit Fritz de acest subiect? De ce a omis să spună asta de trei ani de zile? De ce nu spune că în spate sunt două loturi cu construcții neintabulate ale Horticultura SA? Sau că mai există străzi istorice pe care s-au intabulat diverși, cum ar fi una paralelă cu strada Cezar sau strada Bolintineanu din curtea fabricii Elba? Sau că există și zeci de situații inverse, în care în evidențele cadastrale, spații ce țin acum de domeniul public apar pe persoane, majoritatea decedate? Cum este de exemplu întreaga intersecție de la Fabrica de Bere colț cu magazinul Ciclop și parcarea din spatele acestuia?
(…)
Tehnic vorbind, un primar are toate instrumentele legale și administrative pentru a demara construcții sau pentru a demola, pentru a iniția hotărâri de consiliu local, pentru a pune în mișcare direcțiile juridică, edilitară, disciplină în contrucții și chiar direcția de forță a Poliției Locale.
Primarul Fritz are prerogative și pârghii legale, pe care le-a și folosit atunci când a servit scopului. Când a fost cazul de făcut denunțuri la DNA sau plângeri penale către procurori împotriva unor angajați ai primăriei, a folosit aceste instrumente care țin de atribuțiile cu care este învestit. Deși nu primarul este garantul respectării și aplicării legii, el are linie directă cu Prefectura, cu Poliția, cu ministere și instituții de forță ale statului român.
Atunci rămâne o singură întrebare: de ce atâta circ mediatic, videoclipuri eroice sau lacrimogene, toate pentru a îndemna verbal și în scris, prin link-uri pe social media la semnarea unei petiții, neclar dacă a unui partid (USR) sau a unui conglomerat de partide politice și “organizații civice”, când primarul Fritz are atribuții, pârghii și chiar îndatoriri legale pentru a asigura un climat corect, pașnic și legal în orașul pe care a fost învestiți să îl administreze?
De ce în aprilie 2024 primarul Dominic Fritz se folosește de calitatea de ales local pentru a promova o petiție privată? De ce linkuri către petiție și mesajele repetitive de a distribui masiv postările sale și de a trimite la cât mai multă lume îndemnul dar și linkul către petiția politică a USR, pe care primarul și-o însușește și asumă?
Când este Dominic Fritz primar și când este candidat politic și șef de filială de partid?
Când demolează, o face prin dispoziție de primar, iar când promovează demolarea și punctează prin autovictimizare este activist politic, care îndeamnă la semnat petiții private, de partid?
Jocul de imagine, de propagandă și capital politic este unul clar și profesionist făcut. Însă niște juriști pricepuți, care teoretic s-ar afla în ceea ce se numește Instituția Prefectului, ar avea obligația să îi interzică primarului să mai facă abuz de calitatea oficială de primar ales, pentru a face propagandă politică prin piruete mediatice pe platforme “civice” și politice, de partid, și printr-un pervers joc electoral pe valurile de emoție pe care le produce populației neavizate de astfel de practici.
Marketingul politic are și el niște limite și niște reguli. Care, în lipsa unei legislații clare, nu i se aplică lui Dominic Fritz și filialei Timiș a USR.
Sau poate să amintesc, pe final, cum angajați ai Primăriei Timișoara, strâng prin parcuri semnături pentru lista de susținere a candidaturii la un nou mandat de primar, pentru domnul Dominic Fritz?
Sursa: ECOPOLITICA
Comentarii
comentarii
