Preoţii ortodocşi au călcat, deja, în casele credincioşilor care i-au aşteptat să le aducă vestea că în Iordan s-a botezat Domnul, iar acolo unde sunt fete de măritat, să le dea firul de busuioc pentru a-şi visa ursitul.
Oamenii curaţi la suflet cred că, la trecerea de la miezul nopţii, când dangătul clopotului de la biserică a bătut ultimul ceas al zilei, cerurile se deschid, iar harul Duhului Sfânt se revarsă asupra apelor ce se prefac, pentru o clipă, în vin şi primesc puteri de purificare şi vindecare. De aceea, localnicii de pe lângă ape se scaldă goi, având credinţa că astfel se vor vindeca de toate bolile, mai ales cele de piele. Dacă bărbaţii aveau voie să intre cu totul în apă, femeilor le era permisă doar spălarea feţei.
La oraş, farmecul obiceiurilor de Bobotează s-a pierdut, mai ales că numărul mare al enoriaşilor îi face pe preoţi să plece cu Iordanul imediat după Crăciun. La sat, în schimb, acolo unde Iordănitul are loc doar în ajunul Bobotezei, gospodinele pregătesc o masă de post, cu douăsprezece feluri de mâncare, din care nu lipsesc coliva cu nucă îndulcită cu miere de albine, bobul fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borşul de urechiuşele babei, care acum sunt abia încolţite de sub zăpadă, pe la margini de pădure, borşul de fasole albă cu aluat de post, plăcintele cu varză murată sau plăcintele cu mac şi stafide. Şi nimeni nu are voie să se atingă de aceste bucate, până ce preotul nu va veni să le sfinţească.
Toate aceste mâncăruri se aştern pe faţa de masă, sub care s-au aşezat smocuri de fân şi sare, pentru belşugul casei. Dar, spun creştinii, cel mai bine este să nu se mănânce în această zi, pentru a avea sănătate, iar pruncii să nu fie bătuţi, pentru a fi feriţi de bube. În ajunul Botezului Domnului nu se ceartă nimeni în casă, nu se dă nimic cu împrumut, iar focul din vatră va rămâne aprins toată noaptea.
Comentarii
comentarii
