Omul care l-a dăscălit pe Preafericitul Daniel a semnat petiţia pentru Înaltpreasfinţitul Nicolae…
Arhidiaconul Constantin Voicu, omul care i-a avut studenţi şi le-a îndrumat doctoratul celor mai înalte feţe bisericeşti din România a semnat petiţia on-line de susţinere a mitropolitului Banatului, Înaltpreasfinţitul Nicolae Corneanu. Actualul patriarh, Preafericitul Daniel, mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei au fost doar unii dintre cei mai importanţi studenţi ai lui Voicu. De asemenea, multor ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al BOR, Arhid. Prof. univ. Dr. Constantin Voicu le-a fost profesor, îndrumător de doctorat sau membru în comisia de acordare a celui mai înalt titlu academic. Rector al Institutului Teologic din Sibiu şi decan al facultăţii de Teologie din Alba-Iulia şi Oradea, părintele Voicu are o relaţie de prietenie de peste 50 de ani cu Înaltpreasfinţitul Nicolae. Unul dintre cele mai importante personaje din teologia românească este Doctor Honoris Causa al facultăţilor de teologie din Arad şi Oradea. El i-a trimis o scrisoare Preasfinţitului Paisie Lugojanul, episcopul vicar al Timişoarei, imediat după ce acesta a fost anunţat că poate semna în locul mitropolitului… Gândurile au fost transmise pe o hârtie cu pătrăţele…
Care au fost motivele care v-au îndemnat să semnaţi pretiţia de susţinere pentru ÎPS Nicolae?
Eu am semnat din simpatie pentru Înaltpreasfinţitul şi pentru că ştiu bine ce a făcut pentru biserica ortodoxă. Este un cărturar excepţional şi un om luminat. Are o memorie fabuloasă şi un simţ fin al umorului care nu l-a părăsit nici la această vârstă. Nicolae era ultimul om care merita să păţească aşa ceva
Aţi avut printre studenţi şi doctoranzi nume grele din BOR. Cine vă este cel mai apropiat?
Patriarhul mi-a fost student, iar cel puţin vreo patru episcopi i-am avut la doctorat. L-am cunoscut bine şi am o relaţie excelentă de peste 50 de ani şi cu Înaltpreasfinţitul Nicolae. Nu vreau să fac ierarhii. Am o relaţie deosebită şi cu Preafericitul Daniel, dar şi cu toţi episcopii pe care i-am cunoscut.
De când îl cunoaşteţi pe ÎPS Nicolae?
Pe mitropolitul Nicolae Corneanu am avut şansa să-l întâlnesc pe 1 martie 1959, atunci când a venit la Sibiu. Am devenit apropiaţi din prima clipă şi am rămas apropiat de el până azi. El venise ca şi conferenţiar, eu eram secretarul Facultăţii de Teologie din Sibiu. Am fost apoi cu el când a fost hirotonit ca episcop la Bucureşti şi când a devenit mitropolit. Este un om fără cusur.
Cum credeţi că s-a ajuns aici?
Înaltul este un om foarte cumsecade, foarte bun şi cei din jurul lui nu sunt la fel. Au luat de capul lor o hotărâre, cu Preasfinţitul Paisie şi părintele Popescu în prim plan. Nu este în regulă că s-a putut întâmpla aşa ceva
Aţi mai vorbit cu Înaltpreasfinţitul Nicolae? În ce stare vi s-a părut?
Vorbesc şi de două-trei ori pe săptămână cu Înaltul. Nu se simte trădat şi nici singur. Cel puţin aşa mi-a lăsat impresia. Are un moral bun şi va merge înainte. Coxartroza însă îl chinuie şi nu-i permite să umble. În schimb are o minte sclipitoare. Mă minunez de fiecare dată când vorbesc cu el, deşi nu l-am mai văzut de vreo doi ani.
Poate fi schimbat un mitropolit din cauza coxartrozei?
(Râde zgomotos) Canoanele nu prevăd aşa ceva. Nu există aşa ceva în canoane, asta este clar. Adevăratele acuzaţii nu le ştie nimeni. Acelea sunt venite de la Consiliului Eparhial din Timişoara.
Cum catalogaţi decizia Sfântului Sinod?
În primul rând nu cunosc pe ce s-a bazat în realitate această hotărâre a Sfântului Sinod. Nu putea să vină în baza unui referat al cancelarei Sfântului Sinod aşa cum susţin ei. Sfântul Sinod a spus blocaj administrativ, dar nu avea cum să cunoască realitatea din zonă, dacă nu ar fi fost informaţi de la Timişoara despre o aşa-zisă problemă. Decizia Sfântului Sinod încalcă canoanele.
Oficial se spune că de la Timişoara nu a venit nimic…
Este o afirmaţie complet falsă, indiferent cine o face. Este o chestie logică, nu putea veni cancelaria Sfântului Sinod să dea hodoronc-tronc această hotărâre dacă nu avea ceva în spate. Nimeni nu hotărăşte aşa. E clar că de la Timişoara a venit un referat, dar nimeni nu-l recunoaşte.
Cine credeţi că este vinovat de decizia luată de Sfântul Sinod?
Hm… Ştiţi, Paisie (Preasfinţitul Paisie Lugojanul, epicopul vicar al Timişoarei) mi-a fost student, am fost foarte apropiaţi, nu ştiu însă ce s-a întâmplat cu el. I-am scris o scrisoare lui Paisie imediat după ce am aflat ce s-a întâmplat cu Înaltpreasfinţitul Nicolae. I-am scris-o pe hârtie cu pătrăţele, pentru a-i atrage atenţia…
I-aţi reproşat ceva?
Staţi să vă citesc. I-am scris aşa. „Preasfinţite doctorand Paisie Lugojanul, vă scriu pentru binefacerile pe care le-aţi aruncat asupra Înaltpreasfinţitului mitropolit Nicolae Corneanu, cel care v-a făcut atâta rău…! Poate vă gândiţi să-l lichidaţi şi fizic. Mai ştii? Dumnezeu să vă… ajute”. În loc de post scriptum i-am scris: „păcat de frumoasele noastre amintiri!”. I-am trimis-o la câteva zile după ce mitropolitului i-a fost retras dreptul de semnătură.
Prietenia care îl leagă pe părintele rector Constantin Voicu de Înaltpreasfinţitul Nicolae este relatată chiar de către mitropolitul Banatului. „La Teologia sibiană unul din primii pe care i-am întâlnit şi care m-a ajutat a fost secretarul institutului, Părintele Voicu. Nu eram obişnuit în mediul de aici, n-aveam locuinţă, nu cunoaşteam oamenii dimprejur. M-am izbit, cum era inevitabil, de greutăţile începutului. Părintele Voicu mi-a stat alături, m-a ajutat şi m-a încurajat. Acesta a fost începutul relatiilor noastre care, ulterior, au evoluat şi s-au dezvoltat pe măsură ce şi eu am intrat in ierarhia bisericească, iniţial la Arad şi apoi la Timişoara”.
