Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, participă, vineri, 28.11.2014, la Sesiunea solemnă „MAREA UNIRE DIN 1918”, organizată în Aula Academiei Române de Academia Română, Calea Victoriei nr.125, Bucureşti, alături de Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, academicieni şi oameni de ştiinţă. 
Cuvântul de deschidere în va avea Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române – „Academia Română – for promotor şi luptător pentru unitate naţională”, urmat de Preafericitul Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – „Biserica a sprijinit Marea Unire. Mesaj”, Episcop Mihai Frăţilă, Eparh al Eparhiei Greco-Catolice, Bucureşti – „Cultura omeniei la 1 Decembrie 1918 – Episcopul Iuliu Hossu şi Biserica Greco-Catolică a românilor transilvăneni”; Acad. Gheorghe Duca, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei – „Marea Unire din 1918 şi consecinţele ei pentru dezvoltarea ştiinţei şi culturii în Basarabia”; Acad. Dan Berindei, Preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie – „1918. Împlinire şi urmări”; Acad. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Directorul Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române – „Premise ale Unirii Transilvaniei cu România”; Prof. dr. Dumitru Vatamaniuc, Membru de onoare al Academiei Române, Director onorific al Institutului ,,Bucovina” din Rădăuţi – „Acţiuni în Bucovina înainte de unirea provinciei cu patria-mamă”; Prof. Nicolae Edroiu, Membru corespondent al Academiei Române, Directorul Institutului de Istorie ,,George Bariţiu” din Cluj –Napoca – „Personalităţile Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918”, Prof. Dumitru Acu, Preşedintele Asociaţiunii ASTRA – „Asociaţiunea ASTRA – centru de gravitaţie al luptei pentru unitate naţională”; Prof. univ. dr. Valer Daniel Breaz, Rectorul Universităţii ,,1 Decembrie 1918” din Alba Iulia – „Responsabilităţile mediului universitar albaiulian în edificarea, conştiinţei naţionale a tinerei generaţii. Premise, realizări, perspective”; Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad – „Contribuţia profesorului Vasile Goldiş în dezvoltarea învăţământului românesc”.
Redăm câteva aspecte din lucrarea ştiinţifică pe care o va prezenta prof. univ. dr. Aurel Ardelean, preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, în plenul Sesiunii solemne „MAREA UNIRE DIN 1918”, cu titlul „Contribuţia profesorului Vasile Goldiş în dezvoltarea învăţământului românesc”: Absolvent al Facultăţii de Filozofie şi Litere din cadrul universităţilor din Budapesta şi Viena, gânditor polivalent, cărturar poliglot, cunoscător al istoriei şi filosofiei universale, al marilor curente de gândire din cultură şi ştiinţele fundamentale, Goldiş a avut contribuţii originale în diferite domenii ale cunoaşterii şi reformării instituţiilor din perioada interbelică, inclusiv în domeniul învăţământului.
În calitate de profesor la Preparandia din Caransebeş (începând cu anul 1886) şi la Liceul Ortodox din Braşov (începând cu anul 1889), Goldiş a îmbrăţişat cu toată responsabilitatea şi dăruirea sufletească o carieră de dascăl în cadrul căreia s-a preocupat de rezultatele evoluţiei ştiinţelor pedagogice, pentru a obţine performanţe superioare la catedră. În această calitate a publicat manuale şcolare de istorie, constituţie, limba latină, geografie pentru învăţământul desfăşurat în limba română. Ca secretar al „Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român”, cu sediul la Braşov, apoi ca deputat în parlamentul de la Budapesta şi, peste câteva decenii, în cel de la Bucureşti, ca director al ziarului „Românul”, ca preşedinte al Astrei şi ca ministru, Goldiş a desfăşurat o activitate de culturalizare al neamului său, de educaţie civică, de formator de conştiinţă naţională a românilor, de reformator al învăţământului din Transilvania, în contextul integrării acesteia în structurile statului naţional unitar român.
Gânditor cu viziune europeană, profesor, ministru al culturii şi cultelor, formator de opinie prin intermediul numeroaselor ziare şi reviste la care a colaborat, pedagog social şi pedagog al naţiunii, Vasile Goldiş a elaborat o perspectivă generală cu privire la esenţa şi rolul educaţiei în societate, la direcţiile de perfecţionare a acesteia, la evaluarea rezultatelor acţiunii factorilor educaţionali în strânse conexiuni cu rolul Bisericii şi al diferitelor instituţii de culturalizare, civilizatoare pentru diferitele categorii sociale şi popor, în ansamblu.
În concordanţă cu concepţia sa generală despre societate om şi valori, cu filosofia sa privind istoria şi cultura umanităţii, Goldiş a conceput educaţia, în general, ca un proces de formare conştientă, corespunzătoare unui crez şi unui ideal, a omului începând din leagăn până la mormânt. Educaţia este un proces continuu, pe toată durata vieţii omului sau pe parcursul întregii istorii a unui popor. Nu numai copiii, tinerii, diferitele grupuri sociale, nu numai popoarele şi naţiunile, ci orice organism social are nevoie de desăvârşire pe scara civilizaţiei, de îndrumare, adică de educaţie. La nivel microsocial educaţia este făcută de mamă, familie, învăţător, preot. În acest context Goldiş concepe educaţia ca „pregătire a individului pentru serviciul comunităţii”. La nivel macrosocial educaţia este realizată de personalităţi istorice, de adevăraţii „apostoli ai neamului”, de mari dascăli, de formatori ai sufletului naţional, aşa cum au fost, servind ca adevărate modele, Gheorghe Şincai, Mihail Kogălniceanu, Octavian Goga, Andrei Bârseanu, Vasile Lucaciu, Spiru Haret, Ion Maiorescu, Mihai Eminescu, George Coşbuc, I.L. Caragiale, Aurel Vlaicu, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Lazăr, Avram Iancu, Visarion Roman, Gheorghe Bariţiu şi mulţi alţii.
Prin eforturile lor, factorii de cultură şi educaţie reuşesc să unifice energiile indivizilor şi grupurilor izolate, să formeze comunităţi umane solidare şi cu credinţă în idealurile proprii, să înalţe popoarele pe scara glorioasă a desăvârşirii, să dezvolte capacitatea şi voinţa popoarelor de a depăşi obstacolele, de a-şi pune viaţa în armonie cu valorile universale. Educaţia la scară socială duce la închegarea organismelor sociale, la creşterea treptată a solidarităţii oamenilor în raport cu idealurile asumate, la progresul civilizaţiei spre tot mai multă dreptate, libertate şi iubire de oameni. Prin aceste idei, Goldiş demonstrează că este un luminat pedagog, atât ca practician, cât şi ca teoretician. În ambele posturi, el a valorificat literatura sociologică de specialitate, psihologia mulţimilor, psihologia socială, pedagogia generală (în special lucrări publicate de E. Durckheim, C. Bouglé, D. Gusti, G. Wells, G. Le Bon, V. Barbat, Herbart, Rousseau, James L. Hughes, Georg Simmel, Gabriel Tarde, J. Maxwell, Bertrand de Juvenél, etc.).
Scopul principal al educaţiei nu este acela de a da copilului, în general celui ce învaţă, cunoştinţe multe, „învăţătură multă”, pentru că „şcoala cea bună nu este aceea care dă învăţătură multă, ci mai vârtos aceea care zideşte caractere, răspândeşte morală şi plantează ideal. Valoarea unui individ n-o constituie cunoştinţele lui, cât de vaste să fie, ci caracterul lui, morala ce-l călăuzeşte şi idealul ce-l însufleţeşte… Caracterele oferă condiţiile de siguranţă ale oricărei societăţi omeneşti. Istoria este mărturie că neamurile pier de pe urma slăbirii caracterului lor, nu prin aceea a inteligenţei lor”. Cu alte cuvinte, idealul educaţiei este formarea unui om înzestrat cu virtuţi moral – spirituale, a căror sinteză o constituie caracterul.
Goldiş a insistat, cu argumente concludente, pe respectarea unor principii în procesul de reorganizare a şcolii, a sistemului naţional de învăţământ din România întregită, după primul război mondial, şi de edificare a unui sistem naţional de învăţământ şi cultură în perioada interbelică, cum sunt: accesul egal al tuturor copiilor în şcoli; gratuitatea învăţământului de stat; generalizarea învăţământului elementar; democratizarea învăţământului; respectarea drepturilor omului; principiul nondiscriminării în funcţie de naţionalitate, sex, rasă, religie, etc.; prioritate în sistemul de învăţământ o are formarea de educatori (învăţători, profesori, educatoare); principiul libertăţii şi autonomiei instituţiilor de învăţământ şi cultură, etc.
Ca promotor al învăţământului activ şi participativ, Vasile Goldiş dezvoltă ideea potrivit căreia, învăţământul trebuie să fie strâns legat de practică, de necesităţile poporului. În acest sens, se ridică împotriva imitării fără discernământ a unor modele apusene, critică programele şi planurile de învăţământ şi optează pentru introducerea unor discipline de învăţământ care să formeze la elevi deprinderi practice, să-i pregătească pentru meserii, în condiţiile generalizării primelor trepte de învăţământ.
Personalitatea complexă a lui Vasile Goldiş, de profesor, autor de manuale şcolare, jurnalist, om politic, strălucit orator îi pun în valoare calităţile de corifeu al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, iar mesajul său de unitate se adresează, peste timp, generaţiilor de azi şi celor viitoare. Trăind intens toate evenimentele legate de realizarea Unirii, imediat după constituirea statului român unitar, Vasile Goldiş va contribui la reconstrucţia şi reorganizarea ţării în domeniul cel mai drag lui, edificarea sistemului naţional de învăţământ. În calitate de responsabil al resortului respectiv, din Consiliul Dirigent, a iniţiat principalele măsuri organizatorice pentru învăţământul din Transilvania, în condiţiile integrării sale în sistemul naţional de instruire şi educare din România…
Acasă Eveniment „Contribuţia profesorului Vasile Goldiş în dezvoltarea învăţământului românesc”, evocată la Sesiunea solemnă...
