Abia numit în fruntea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, „trubadurul” Victor Socaciu a început să producă reacţii în rândul revoluţionarilor din Timişoara.
I s-a respins preschimbarea
Marius Mioc prezintă pe blogul său, mariusmioc.wordpress.com, situaţia deputatului PSD Victor Socaciu, membru al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, a cărui preschimbare a certificatului de revoluţionar a fost respinsă de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) în vechea legislatură. Atunci, în fruntea CPRD se afla Emilian Cutean, coleg de partid al lui Socaciu, dar care a obţinut aviz favorabil pentru preschimbare, după ce el însuşi devenise membru al comisiei care dă aviz pentru preschimbarea certificatelor.
„Fiindcă mi s-a părut dubioasă această situaţie, am trimis pe adresa CPRD o contestaţie cu privire la certificatul de revoluţionar al domnului Socaciu, întemeiată pe ideea că faptele săvârşite de dânsul în timpul revoluţiei nu au caracterul de «fapte deosebite». Ca argumentaţie, am folosit constatările CPRD din 9 septembrie 2008, cînd domnului Socaciu i s-a respins preschimbarea”, scrie Mariu Mioc.
Faptele revoluţionare ale lui Socaciu sunt necunocute
Revoluţionarul timişorean susţine că îi sunt necunoscute faptele concrete săvârşite de Socaciu la Revoluţia din decembrie 1989. „Nădăjduiam să aflu chiar din răspunsul la contestaţia mea. Însă, conform răspunsului la contestaţie primit de la domnul Raymond Luca, contestaţia mea a fost discutată în cadrul şedinţei din data de 13 aprilie 2010 (…), iar membrii comisiei parlamentare au hotărît să nu reanalizeze acest dosar având în vedere faptul că acesta a fost verificat de către membrii comisiei parlamentare, în data de 9 septembrie 2008, respectiv în data de 31 martie 2009, dată la care a fost avizat pentru preschimbarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, avînd în vedere documentele aflate în dosar, precum şi completările depuse de la data primei verificări a acestuia”, scrie Mioc.
De ce i-au respins contestaţia
El mai susţine că verificările anterioare ale dosarului lui Victor Socaciu, cu rezultate contradictorii, nu fuseseră făcute decât de subcomisia de lucru a CPRD, şi apoi propunerile subcomisiei au fost votate de comisie. Faptul rezultă din procesele verbale ale şedinţelor respective.
„Constat că nici în cazurile în care există o contestaţie depusă, membrii CPRD nu consideră necesar ca întreaga comisie să vadă dosarul. Dacă dosarul a fost completat după ce fusese prima dată respins, asta poate fi o explicaţie pentru aprobarea sa la a doua analiză (iată deci un motiv pentru marele număr de prorogări ale termenelor), însă din răspunsul CPRD nu rezultă nimic concret cu privire la completările care au fost aduse la acest dosar. Chiar dacă mi s-a respins contestaţia, mă aşteptam la un răspuns care să-mi explice motivele respingerii, altul decît «am analizat deja dosarul în 31 martie 2009 şi am hotărât deja că dăm aviz favorabil», răspuns de altfel inexact, fiindcă doar subcomisia CPRD a analizat acel dosar când a hotărât avizarea, şi nu întreaga comisie. Un răspuns normal ar fi fost ceva de tipul «este greşită susţinerea că domnul Socaciu nu a săvîrşit fapte deosebite la revoluţie, fiindcă, din cutare documente de la dosar rezultă că în decembrie 1989 a săvârşit următoarele fapte, care se încadrează la ceea ce legea 341/2004 numeşte fapte deosebite în Revoluţie. Totodată, obiecţia că dosarul a fost respins la şedinţa CPRD din 9 septembrie 2008 este nerelevantă, fiindcă ulterior acestei date domnul Socaciu şi-a completat dosarul cu următoarele documente, care dovedesc faptele dînsului». Se pare că pretenţiile mele faţă de CPRD sunt prea mari”, concluzionează Marius Mioc.
