Nenorocirea existenței noastre, pe lângă marile dureri ale vieții, este corupția. Este otrava care macină adânc sisteme, oameni, națiuni, țări și, mai nou, Biserica. Corupția este perfidă și se pune la adăpost folosind nume de oameni curați, oameni care nici nu au gândit vreodată la relele ce pot ucide destine și nume! Aș fi vrut să nu mai scriu despre acest personaj malefic, Paisie, cel în haine de prelat, șef de gașcă în haine de preoți, care folosesc numele bisericii, al Mitropolitului Nicolae, dar și al Patriarhului Daniel, pentru a-și satisface interesele lor meschine, chinuite de satana. Paisie și-a dat din nou arama pe față, cu presa… Nimeni nu învață nimic din conflictele cu presa, nimeni nu pricepe că și atunci când, să spunem, din punctul de vedere al convingerilor politice, noi, jurnaliștii, ne aflăm pe maluri diferite, de câte ori este atacată presa, ea reacționează ca o breaslă ce are ceva de apărat: libertatea de exprimare. De aceea, sărmanul Paisie nu pricepe, nici măcar în Sfântul Mare Post, că nu vorbești agresiv, nu te cerți cu presa! A refuzat, azi, la Primăria Timișoarei, să vorbească cu jurnaliștii care l-au întrebat: de ce costă scările Catedralei Mitropolitane 100.000 euro??? O vilă, la cheie, costă atât! Prețul este o minciună, este o altă ”chemare” la îmbogățirea lui Paisie, la delapidarea sistematică a Mitropoliei Banatului. Primarul Robu, care este, oricum, în afara oricărei suspiciuni, a spus presei: ”Dacă nici în Mitropolie nu pot avea încredere, atunci în ce?” Da, avea dreptate, pentru că devizul, din păcate, era semnat de către Mitropolitul Nicolae, dar numai și numai pentru că Paisie este ”artist” în materie de minciuni și bani, nici la proiectul POSDRU nu a semnat direct, i-a pus pe proștii din jur… Ha! Dar habar nu are că legea îi pedepsește egal pe făptaș și pe cel ce incită! Scările Catedralei Mitropolitane nu trebuiau schimbate, ele sunt monument istoric, pe ele au murit copiii Revoluției Sfinte de la Timișoara! Paisie era atunci la cursuri pentru a fi securist, dar nici asta nu i-a mai ieșit! El a pus la încercare încrederea oamenilor, a Mitropolitului Nicolae, a primarului Robu, a presei, a credincioșilor! El este un mare Nimeni, în haine sclipitoare, cu voaluri negre, pline cu vicii! Dacă ar avea un strop de demnitate, ar cere să plece la mănăstire, în post negru! Dar nu are demnitate. Este un călău de suflete! Nici de Paști, timișorenii nu pot avea catedrala lor! Asta a vrut, asta a făcut, detestabilul!
