Pe scena marii încercări a răbdării, a uitării, a călcării în picioare a demnității umane, a celor care au suferit pentru o Românie cum nu a mai fost după aceea, niciodată, deținuții politici, dar și deportații în Bărăgan stau, umili, la ușa politicienilor. Unii habar nu au ce au votat, alții parcă știu ceva… Deputatul lugojean Sorin Stragea a ştiut cel mai bine despre ce este vorba atunci când l-am întrebat despre Proiectul de Lege privind despăgubirea deținuților politici și a deportaților în Bărăgan. Și el merită respectul deținuților, al familiilor lor, al celor care l-au votat. Despre ce este vorba?
În 2009 avea să se voteze o lege, Legea 221/2009, care dădea dreptul foștilor deținuți politici, dar și familiilor lor (dacă primii nu mai erau în viață) să ceară despăgubiri statului român pentru anii de suferințe, umilințe, înfometare, tortură, dar și pentru umilințele care au urmat după ieșirea din închisoare. Deținuții politici au fost privați de drepturi, iar familiile lor (știu asta din propria mea familie!) au fost ”ciumate”, nu ”corespundeau” pretențiilor clasei proletare, nici analfabeților care au condus România comunistă. Legea a fost suspendată, se știe. Acum, o altă lege, votată deocamdată în Senat și trimisă Camerei Deputaților ar fi să fie valabilă, dar cum? Ea prevede despăgubiri de 24 000 euro pentru fiecare an de suferință, și de 18 000 euro, în cazul deportaților. Foarte vag despre familie, foarte vag despre supraviețuitori…Ideea că ”sărmanul stat” ar fi sărac trebuie eliminată. Nu a fost sărac pentru impostorii revoluției, nici pentru torționarii închisorilor comuniste, nici pentru securiștii cărora le-a dat pensii nesimțite, nu a fost sărac pentru retrocedări ilegale… Premierul Ponta a promis delegației deținuților politici că va urma directiva CEDO și va susține finanțarea despăgubirilor. O mare parte nu mai este în viață, alta este foarte afectată de trecerea anilor și de boli, urmașii au suferit și ei enorm, legea trebuie să repare suferințele familiilor! Familiile au fost urmărite de Securitatea lui Ceaușescu, au fost mereu arătate cu degetul, iar permisivitatea spre profesii dorite mereu stopată. Stau dovadă dosarele de urmărire ale Securității împotriva martorilor acestor suferințe: fiii și fiicele, așa cum o pot face eu însămi! O reparație a suferinței, despre asta vorbim acum! Au fost copii născuți în Bărăgan, au fost copii ai deținuților, suferinzi și umiliți. Sper ca parlamentarii din Banat să susțină legea în Camera Deputaților, ei știind mult mai bine decât cei din alte părți ale României cât de mult au suferit cei din această parte de ţară!
