Putem spune că s-a instaurat dictatura militară în România? Da sau nu? Dacă da, care sunt argumentele? Dacă nu, de ce nu? Să vedem ce anume caracterizează o dictatură militară. Ce face deosebirea dintre o dictatură militară și o democrație. Ca să nu luăm în calcul și autocrația.
În fruntea Guvernului avem un general cu patru stele. Trecut puțin prin civilie, ca gâsca prin apă. Este croit din cap până în picioare ca un militar. Și nu de cea mai bună factură. S-a dovedit a fi un impostor, atunci când a încurajat presa militară să-l prezinte drept un erou al războiului din Irak. Cum că ar fi fost singurul comandant de armată din perioda post-belică ce a înregistrat o victorie pe un front de luptă. Total fals. În realitate, a sosit în pretins cucerita locație la trei săptămâni după ce aceasta fusese ocupată de trupele americane. Și-a falsificat doctoratul. A păstorit cel mai mare furt din istoria serviciului secret al Armatei. Și, din subofițer, și-a transformat soția peste noapte în colonel. Dar este totuși, ne place sau nu ne place, singurul general care conduce un guvern european. Guvernul lui Klaus Iohannis.
Ce mai avem? Mai avem o aplecare fără precedent a Executivului – iar Parlamentul merge în trena acestuia – către legislația care întărește un regim militarizat în România. Am trecut ani de zile prin experiența traumatizantă generată de organizațiile paramilitare create și păstorite de Raed Arafat. Cine știe când vom afla adevăratele dimensiuni ale dezastrului financiar creat de acesta? Dar deja știm, prin mai multe decizii ale Curții Constituționale, că Legea Fundamentală a fost grav încălcată, în defavoarea cetățenilor, cărora li s-au restricționat în mod dramatic drepturi și libertăți.
Am dezbătut de curând un proiect extrem de ticălos de act normativ, care acum este pus pe tapet, și nu m-aș mira ca, în curând, să devină o lege promulgată de președintele Klaus Iohannis. Așa-numita Lege de protecție a avertizorului de integritate. Am explicat pe larg ce înseamnă această lege. Cât de grav va încălca ea, prin consecințele care vor fi generate, drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cum, prin intermediul acestui act normativ, vor putea fi controlate de la centru, un centru neales democratic, activitățile unor instituții fundamentale ale statului.
Zilele trecute, printr-o ordonanță de urgență, Guvernul a renunțat la transparență. Atunci când va dori, va promova acte normative fără ca acestea, în prealabil, să poată fi dezbătute de cetățeni și de reprezentanții instituțiilor implicate. Această ordonanță de urgență s-a dat aparent pe nepusă masă. Noaptea ca hoții. O zi mai târziu, Guvernul a început să promoveze, în acest regim de netransparență, un proiect de act normativ absolut odios. Cel prin care se creează în mod fals circumstanțe neconstituționale, așa numita situație de criză, care poate fi decretată oricând de către CSAT, o instituție căreia Constituția nu-i acordă dreptul de a legifera sau de a promova acte normative. Situația de criză, care poate fi decretată din te miri ce, confiscă practic puterile constituțional desemnate ale statului în urma alegerilor sau prin delegare de către cei aleși și le pune în brațele unui centru de comandă. Desemnat de CSAT. Deci de tandemul Iohannis-Ciucă. Într-o așa numită situație de criză, deciziile militare pot fi luate oricând sub orice pretext, statul urmând să fie preluat sub aspect militar de către Centrul de Comandă. Armata va fi condusă din altă parte decât de la Marele Stat Major. Statul însuși va fi condus din altă parte. Iar Parlamentul va fi eliminat de la orice formă de decizie. Forumul legislativ al statului, prima putere constituțională a statului, va fi scos din joc. Va deveni o simplă recuzită a statului militarizat.
Formal, până la o definiție absolută a dictaturii militare, nu ne mai împiedicăm decât de trei instituții. Parlamentul, care deja este pe cale să fie transformat într-un cal mort, Curtea Constituțională, din ce în ce mai mult demonizată chiar de către „garantul Constituției”, președintele Klaus Iohannis, și Avocatul Poporului, căruia majoritatea parlamentară i-a mai luat o dată gâtul, dar, la limită, pe ultima sută de metri, s-a mai putut opune acestei mizerii Curtea Constituțională. Care, cum spuneam, are și ea zilele numărate. Bucurați-vă, români! Înlocuim starea de alertă cu starea de criză. La capătul căreia, așa cum prevede legea, românii vor putea fi încorporați, cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 63 de ani, inclusiv românii care au domiciliul în străinătate – aceștia din urmă în mod evident vor renunța la cetățenie – iar bomboana pe colivă este că, în conformitate cu ultimul proiect de act normativ, armata română poate fi pusă la dispoziția unui comandament străin. Pentru ca românii să fie, cu mic cu mare, transformați în carne de tun. În aceste condiții, mai are rost să mai vorbim despre proiectul Legii suveranității, pe care PNL și PSD îl îngroapă, turnând și ciment deasupra?
