În Europa, nu există două ţări cu aceleaşi reglementări în sectorul energiei şi gazelor. În acelaşi timp, reglementările din acest domeniu sunt foarte complexe, făcând dificilă înţelegerea acestor pieţe.
Diferenţelor de reglementare li se adaugă presiunea crescândă a autorităţilor pentru eficienţă mai mare şi scăderea costurilor, ca şi interferenţele politice, care pot conduce la lipsa de stabilitate a mediului de reglementare. Având în vedere că jucătorii din aceste pieţe sunt în căutare de informaţii comparative legate de riscul de reglementare şi de idei noi pentru eficientizare sau de date care să îi ajute să ia decizii informate de investiţie/dezinvestiţie ori de intrare pe pieţe noi/ieşire de pe pieţe existente, studiul EY – Mapping power and utilities regulation in Europe – oferă o imagine mai clară asupra reglementărilor din acest domeniu, ca instrument de benchmark pentru directorii financiari, managementul local şi autorităţile de reglementare din energie şi gaze. “Companiile din sectorul energiei electrice şi utilităţilor trebuie să monitorizeze constant riscurile care ţin de reglementare, pentru a anticipa consecinţele potenţial adverse ale schimbărilor legislative şi ale neimplementării anumitor reglementări emise”, spune Lars Wiechen, director executiv şi lider al departamentului de Evaluare şi Modelare Financiară, EY România. Studiul a analizat mediul de reglementare din distribuţia şi transportul de electricitate şi gaze din 16 ţări europene, printre care şi România, pentru a identifica tendinţele cheie, similarităţile şi diferenţele existente, precum şi caracteristicile principale ale sistemelor de reglementare din fiecare ţară analizată. În afara complexităţii tipice mediului de reglementare de la nivel local, părţile interesate trebuie să ia în considerare şi indicatorii utilizaţi de reglementatori, ale căror definiţii pot de asemenea diferi. Chiar şi atunci când reglementatorii utilizează aceleaşi categorii de date, acestea pot diferi foarte mult, de la ţară la ţară, ca de exemplu componentele costului capitalului propriu, gradului de îndatorare şi ratei de impozitare. Acestea sunt strict legate prin natura lor de situaţia din fiecare ţară, oglindind condiţiile de finanţare locale şi reglementările fiscale stabilite de autorităţile respective.
Pe lângă diferenţe, studiul EY identifică şi două tendinţe comune la nivelul ţărilor analizate. Prima este presiunea asupra ratelor de rentabilitate, datorată în mare măsură crizei creditării şi a scăderii costurilor de finanţare. De asemenea, unii reglementatori de la nivel naţional consideră că rentabilităţile ar trebui reduse pentru că activităţile din industriile reglementate sunt mai puţin riscante. A doua tendinţă comună se concentrează pe creşterea eficienţei şi calităţii. Instituţiile de reglementare de la nivelul ţărilor europene comunică între ele şi compară componentele sistemului de reglementare mult mai intens decât o făceau acum 5 sau 10 ani, deoarece sunt interesate să înţeleagă metodele celorlalte părţi, precum şi deciziile acestora, cu scopul de a îmbunătăţi sistemul de reglementare local. Abordarea dominantă în domeniul reglementării în aceste sectoare din Europa în acest moment pleacă de la baza de active reglementate a transportatorilor şi distribuitorilor de energie electrică şi gaze, pentru a asigura operatorilor o rentabilitate rezonabilă investiţiilor în sistem. Cu toate acestea, abordarea este foarte nuanţată de la ţară la ţară, de aceea studiul EY grupează ţările analizate în patru categorii, bazate pe parametri diferiţi: cost – Belgia; stimulente pentru investiţii – Cehia, Franţa, Germania, Olanda; venit/preţ maxim – România, Polonia, Slovacia, Suedia, Turcia; combinaţie de modele – Finlanda, Grecia, Italia, Spania, Elveţia, Marea Britanie. „Înţelegerea particularităţilor şi a implicaţiilor reglementărilor complexe din domeniul energiei şi gazelor din ţările europene va rămâne dificilă, în ciuda presiunii exercitate de Uniunea Europeană pentru o convergenţă în acest domeniu între sistemele naţionale de reglementare. În acelaşi timp, autorităţile de reglementare cer eficienţă mai mare, presând pentru preţuri mai mici. În acest context, înţelegerea mai profundă a specificităţilor fiecărei ţări în această industrie reglementată poate reprezenta un câştig semnificativ pentru jucătorii din acest domeniu. Tocmai de aceea, studiul nostru îşi propune să ofere comparaţii în oglindă ale sistemelor de reglementare din 16 ţări europene, inclusiv România, pentru o imagine cât mai clară a acestora”, a concluzionat Lars Wiechen.
