Timișorenii sunt invitați la lansarea cărții „Spune-mi Eli”, de Dan Ungureanu, ce va avea loc vineri, 27 octombrie, de la ora 18.30 la Ambasada (str. Anton Seiller, nr. 7).
În cadrul evenimentului cei prezenți vor avea ocazia să afle cum a luat naștere cartea, să o cunoască pe Elisabeta Moldovan, protagonista nuvelei, care a trăit 23 de ani în condiții inumane în diferite orfelinate și instituții rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, să aflați ce înseamnă dezinstituționalizarea, care sunt dificultățile vieții în comunitate și ce putem face pentru a ușura tranziția de la instituție la o viață liberă.
“Spune-mi Eli” este prima nuvelă grafică din România care îndrăznește să abordeze un subiect dur – al abandonului, izolării, abuzurilor și consecințelor acestora. Scrisă și ilustrată de către Dan Ungureanu, cartea ne introduce în lumea lui Eli – de fapt, în lumea a mii și mii de copii abandonați în instituții rezidențiale deveniți, ulterior, adulți, majoritatea cu dizabilități.
Povestea urmărește evoluția personajului, de la copil lăsat în grija statului la adult capabil să se întrețină singur și activist pentru dezinstituționalizare și drepturile persoanelor cu dizabilități. Fiecare capitol se bazează pe interviul luat de către autor lui Eli, urmărind în ordine cronologică episoade marcante din viața acesteia (primele amintiri din scoala specială, mutarea dintr-o instituție în alta, viața în comunitate, greutățile adaptării la permanentele schimbări, etc.).
Nuvela își propune familiarizarea publicului larg cu subiectul izolării și conștientizarea dificultăților cu care se confruntă persoanele instituționalizate, inclusiv cele legate de integrare și adaptare la viața obișnuită, dar și prezentarea alternativelor existente: dezinstituționalizarea și crearea de servicii comunitare incluzive.
În martie 2017 erau încă peste 19.000 de copii și 18.000 de adulți cu dizabilități în instituții rezidențiale, sub protecția statului. Protecția din instituții înseamnă abuz. E bătaia primită de la cei care ar trebui să te îngrijească. E teroarea zilnică dată de lipsa de siguranță, de frica permanentă de a o încasa, de absența accesului la hrană bună și suficientă, la căldură, la igienă, la intimitate. E lipsa oricărei posibilități de a face propriile alegeri – inclusiv lângă cine dormi, când te plimbi sau cum te îmbraci.
Există alternative: serviciile de sprijin în comunitate în care persoanele cu dizabilități învață lucrurile de bază pentru o viață cât mai independentă, începând de la cum să aprindă aragazul până la cum să facă cumpărături, cum să-și plătească cheltuielile, să muncească, să se distreze, să-și întemeieze o familie, să trăiască o viață deplină cu bune și rele deopotrivă. Dezinstituționalizarea este procesul de tranziție din insituții în asemenea servicii de sprijin. Dezinstituționalizarea nu este alternativa ci drumul spre alternative. Proiectul editorial este co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, 2017.
Toate veniturile din vânzarea cărții merg către Asociația Ceva de Spus Timișoara.
