O echipă de cercetători neagă „genocidul de la Srebrenica”
Sâmbătă, 7 aprilie 2012, în miezul zilei, la Restaurantul Lloyd din centrul Timişoarei. Puţini timişoreni au ştiut că în oraşul lor are loc unul dintre cele mai importante, dar şi controversate evenimente editoriale ale anului. Câţiva reprezentanţi ai comunităţii sârbe din Banat, consulul Republicii Serbia la Timişoara şi o mână de jurnalişti au stat faţă în faţă cu doi cercetători sârbi şi cu traducătorul lor, jurnalistul Raico Cornea. Cei doi oaspeţi au venit în România să-şi prezinte munca de documentare, desfăşurată în cadrul unei organizaţii intitulate „NGO Proiectul Istoric Srebrenica”, şi rezultatele ei concrete. Sunt Stephen Karganovic, un cetăţean american de origine sârbă, şi Ljubisa Simic, un expert în medicină legală, care a participat la acţiunile Tribunalului Internaţional de la Haga de cercetare a gropilor comune şi a cadavrelor victimelor de la Srebrenica. Până în prezent, munca lor s-a concretizat în câteva volume apărute în mai multe limbi.
Opinia internaţională asupra evenimentelor de la Srebrenica
În timpul războiului sârbo-bosniac, de la începutul anilor ’90, enclava Srebrenica, aflată sub asediu în valea Drinei din nord-estul Bosniei, a fost declarată „zonă protejată”, sub protecţia ONU. În zonă locuiau aproximativ 40.000 de bosniaci musulmani. La 1 iulie 1995, unităţi ale Armatei Republicii Srpska (VRS), aflată sub comanda generalului Ratko Mladić, au atacat zona protejată Srebrenica. Datele făcute publice de Comisia Federală Bosniacă pentru Persoane Dispărute arată că au fost ucise peste 8000 de persoane. În 2004, într-o decizie în unanimitate în cazul „Acuzarea v. Krstić”, Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, cu sediul la Haga, a decis că masacrarea locuitorilor de sex masculin ai oraşului constituie o infracţiune de genocid. În urma analizelor ADN, peste 6000 de victime au fost identificate. Masacrul de la Srebrenica a ajuns să fie considerat cea mai mari crimă de război din Europa de după Al Doilea Război Mondial.
Rezultatul investigaţiilor şi poziţia „Proiectului Istoric Srebrenica”
Conform preşedintelui „NGO Proiectul Istoric Srebrenica”, Stephen Karganovic, cazul Srebrenica nu poate fi redus la momentul 1 iulie 1995. Investigaţiile din cadrul proiectului au ca punct de plecare anul 1992. Conform acestora, timp de 3 ani, satele sârbeşti din Bosnia au fost atacate şi distruse de bosniacii musulmani. Cum opinia publică internaţională a prezentat evenimentele doar începând cu data de 1 iulie 1995, Stephen Karganovic şi colaboratorii săi şi-au făcut un scop din a demonstra că au existat victime de ambele părţi. Aşa cum a declarat Karganovic, sâmbătă, la Timişoara, Proiectul Istoric Sbrebrenica doreşte să comunice faptul că „ambele părţi au avut de suferit în egală măsură”.
Karganovic merge mai departe şi contrazice datele vehiculate de presa intrnaţională. Potrivit declaraţiilor acestuia, cele aproximativ 8700 de victime au fost, în realitate, mult mai puţine, neputând fi vorba despre genocid sau masacru. Astfel, 442 de prizonieri de război au fost executaţi, alte 1000 de persoane murind în luptă, după ce s-au alăturat armatei musulmane, în încercarea de a părăsi zona protejată Sbrebrenica.
Tribunalul de la Haga s-a ocupat de acest caz între 1996 şi 2002. Potrivit declaraţiilor lui Ljubisa Simic, expert în medicină legală, condamnarea pentru genocid a generalului Radislav Krstić a avut la bază „2000 de cadavre dezgropate şi 4000 de cadavre neanalizate”. „Cât de serioasă este o instituţie care dă o condamnare pe presupuneri?”, au fost cuvintele lui Simic, în cadrul evenimentului de la Timişoara. Acesta a mai adăgat că, în urma analizării cadavrelor, se poate spune că majoritatea victimelor nu au fost executate, ci ucise în luptă.
Trei volume prezentate la Timişoara
Sâmbătă, de la ora 12.00, la Restaurantul Lloyd au fost prezetate trei volume, două în limba engleză şi unul în engleză, franceză, sârbă şi rusă, apărute ca rezultat al investigaţiilor din cadrul „Proiectului Istoric Srebrenica”. Acestea prezintă dovezile aduse împotriva „teoriei genocidului”, mărturii de la faţa locului şi zeci de fotografii. Întreaga cercetare a fost posibilă printr-un grant al Parlamentului Sârb. O parte a publicaţiilor se găseşte şi pe internet, pe pagina proiectului, www.srebrenica-project.com. În curând, toate publicaţiile vor fi disponibile online, gratuit, lucru valabil şi pentru apariţiile viitoare.
Sebrenica – trecut, prezent şi viitor
La 20 de ani de la începutul conflictului sârbo-bosniac şi la 17 ani de la evenimentele de la Srebrenica, situaţia în zonă rămâne tensionată. „O situaţie impusă prin forţă armată străină”, spun sârbii, care cer forţelor internaţionale să lase părţile implicate să-şi regăsească vecinătatea paşnică în mod natural. În acelaşi timp, aceştia acuză autorităţile de la Srajevo că încearcă să distrugă treptat influenţa părţii sârbe de pe teritoriul Bosniei-Herţegovina. Între timp, zeci de localităţi din zonă sunt în continuare pustii, iar viitorul pare să aparţină musulmanilor bosniaci.
„În asemenea cazuri, cum este cel de la Srebrenica, adevărul este singurul leac”, spune Stephen Karganovic. Dacă Karganovic, prin proiectul pe care îl conduce, este un impotor şi neagă fapte dovedite, aşa cum susţin alţi investigatori ai evenimentelor din 1995, sau spune adevărul şi denunţă ceea ce ar putea fi una dintre cele mai mari manipulări media din istorie, rămâne de stabilit.
