Direcția Județeană pentru Cultură Timiș organizează cu prilejul Zilei Internaționale a Monumentelor Istorice și a Siturilor, un eveniment… altfel, o întâmplare menită se scoată din uitare un loc special.
Este vorba despre o… expediție la cetatea Jdioara. Evenimentul intitulat “Istoria Altfel – Cetatea Jdioara” are loc luni, 18 aprilie 2016.
“Cetatea Jdioara este un punct esențial pe harta monumentelor istorice din județul Timiș, dar din păcate este prea puțin cunoscută. Proiectul acesta își dorește să fie un prim pas în promovarea locului, a zonei. Am ales un proiect cu copii, din două motive: Ziua Internațională a Monumentelor Istorice coincide anul acesta cu prima zi din Săptămâna Altfel și doi, e esențial ca puștii de azi să înțeleagă istoria așa cum trebuie. Să o înțeleagă și să o respecte. Ne-am propus să le-o facem mai accesibilă. Tocmai de aceea, pe lângă excursia propriu zisă la Cetate, le-am pregătit și o serie de activități atractive, evident legate de istorie.” – spune Victor Bunoiu, consilier Arheologie DJC Timiș, coordonator al proiectului.
Eroi ai acestei experiențe inedite sunt 70 de copii de la școlile din Giroc și Criciova. Ei vor avea parte de o excursie ghidată până la Cetate și mai apoi, de o serie de ateliere care mai de care mai interesante. Cei mici vor învăța să tragă cu arcul, să modeleze amulete și să cânte la instrumente medievale. “Vinovați: de aceste întâmplări sunt partenerii DJC Timiș în acest proiect: Asociația Pentagon și trupa Peregrinii, TM Archery, Asociația Arheovest, Universitatea de Vest și Primăria Criciova.
Satul Jdioara, comuna Criciova, se află la 18 km E de Lugoj, la întâlnirea dintre câmpia Văii Timişului şi prelungirea sud-vestică a munţilor Poiana Ruscă, la ieşirea din munte a Pârâului Nădrag. La aproximativ 1 km N-E de sat se află toponimul „Dealul Cetate”, altitudine 288,4 m, pe care se păstrează ruinele cetăţii Jdioara, monument istoric categoria A.
Ca structură arhitectonică și de apărare, Cetatea Jdioarei a fost construită pe un platou cu trei pante abrupte și acces doar dinspre vest, pe valea Timișului. Prin dimensiunile sale reduse de 40 x 22 m, Jdioara s-a numărat printre fortificațiile mici ale zonei, având doar două turnuri interioare, unul mai vechi, dreptunghiular, pe latura de SE și un donjon ridicat mai târziu (sec XV), pe latura vestică, de formă pătrată. Este posibil ca la Jdioara, la fel ca în cazul altor cetăți să fi existat un pod ridicător peste șanț. Ca sursă de aprovizionare cu apă, cetatea Jdioarei avea o cisternă proprie.
Cetatea este atestată documentar ca cetate regală în 1320, 1322, 1323 şi 1329, când este menţionat Dionisie Széchy, mare stolnic şi castelan de Mehadia şi Jdioara. Construcţia propriu-zisă a cetăţii este însă anterioară acestui reper cronologic, întrucât aceasta făcea parte din sistemul de fortificaţii al regatului maghiar consolidat după invazia tătară din 1241. Ridicarea fortificației de la Jdioara de către regalitatea maghiară s-a legat de nevoia de impunere a autorității regale în mediul feudal românesc din zona înaltă a Banatului medieval, construcţia sa având loc foarte probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
Destinul Jdioarei a fost de la bun început cel al unei cetăți regale, aflată sub jurisdicția banului de Severin, ulterior a banului de Caransebeș și Lugoj. În 1378 este menţionat direct Castrum Sydowar şi în 1444 Castellum Sydowar, iar domeniul cetăţii includea 47 de posesiuni.
Cetatea a funcţionat drept reşedinţă nobiliară şi scaun de judecată, precum şi ca reşedinţă de comitat sub jurisdicţia Banului de Severin, având în subordine cetatea Lugojului. În 1337, cetatea este ocupată de răsculaţi care cereau autonomie faţă de banul de Caransebeş, iar apoi asediată şi cucerită de Loszonczy Ladislau (viitor Ban de Severin). Cetatea şi domeniul său au fost date în folosinţă, prin atribuire regală, drept răsplată unor înalţi demnitari ai regatului maghiar, fiind o perioadă scurtă şi posesiunea lui Iancu de Hunedoara, rămânând în stăpânirea familiei în a doua jumătate a secolului al XV-lea când a fost încredinţată lui lui Ioan, fiul nelegitim al lui Matei Corvin. În perioada secolelor XVI-XVII, cetatea Jdioarei avea 60 de sate ca posesiuni.
De mare importanță a fost și apariția târgului (oppidum) Jdioara, menționat documentar prima dată în anul 1478.
Cetatea s-a aflat în stăpânirea lui Petru Petrovici, comite de Timişoara, între 1548 şi 1552. Cetatea a fost ulterior acestui an locaţia mai multor confruntări cu trupe otomane în secolele XVI-XVII. A fost asediată şi de trupele lui Mihai Viteazul, sub comanda lui Baba Novac în luna mai a anului 1600, când au fost provocate distrugeri parţiale în colţul de sud-est după un bombardament de artilerie de 29 de zile.
Cetatea rămâne posesiune nobiliară şi în perioada otomană a Banatului. În 1660 călătorul turc Evlia Celebi, în cadrul periplului său prin Banat, lasă şi o descriere a cetăţii Jdioara, aşa cum o mai vedea el la acea vreme.
Rolul defensiv al cetăţii Jdioara se încheie odată cu anul 1688, când este cucerită de trupe habsburgice. Conform tratatului de la Karlowitz din 1699, Imperiul Otoman păstra Banatul, însă toate fortificaţiile, cu excepţia cetăţii Timişoarei, au trebuit demolate, inclusiv cetatea Jdioara. Cetatea este părăsită şi distrusă parţial la începutul secolului al XVIII-lea.
În secolul al XVIII-lea, cetatea este utilizată de haiduci. În 1736-1738, cetatea serveşte ca loc de refugiu pentru participanţii la răscoala antihabsburgică şi haiduci; trupele imperiale asediază cetatea şi generalul Lentului ordonează incendierea sa după cucerire, ordin îndeplinit în 29 ianuarie 1739, iar 50 de haiduci capturaţi sunt executaţi sub ziduri din ordinul aceluiaşi general. După această dată, cetatea devine carieră de piatră pentru localnici.
