Aceste text se bazează pe o poveste adevărată. Mica (mare) dramă a unui grup de părinți, disperați de nivelul execrabil al comportamentului profesional și uman al unei ”FRAU”, angajată a Liceului Lenau, apare, parțial, aici.
În acest text, această „frau” nu are (deocamdată) nume, ea există, este reală, predă la o clasa ”zero”, poate fi identificată, atât de conducerea școlii, cât și de Inspectoratul Școlar. Povestea este așa..
O clasă de ”mici nemți”, din Timișoara, din cadrul faimosului Lenau, este divizată între părinții de ”tip nou” și cei de ”tip comunistoido – servil”. Sunt deja două grupuri, două opinii diferite, două atitudini contrare, două tabere. Primii sunt, în majoritate, părinți cu experiență occidentală, fie au muncit deja în occident, o perioadă, fie, pur și simplu, simt și gândesc după coordonatele unui concept modern al societății pe care fiecare dintre noi și-o dorește: fără șpagă, fără compromisuri, fără ”mici atenții”, fără condiționarea procesului de educație. A doua tabără este formată din părinții care acceptă, cu sau fără umilință, toate cererile nejustificate venite de la ”frau”, cum ar fi: bani pentru femeia de serviciu, bani pentru curățenie, bani pentru mobilă, pentru obiecte necesare clasei, bani pentru… Formula ideală este cea clasică, dacă se poate ”în plic”, asta simplificând lucrurile. Acest conflict ar trebui analizat chiar de către parchet, de Inspectoratul Școlar, de minister, de cine și ce ar fi responsabil să facă ordine în sistemul mult prea viciat.
Problema cea mai gravă este legată de micuți! Peste plicuri, interese, mobile și dureri, ceea ce se petrece în această clasă este uluitor! ”Frau” nu vorbește bine nici românește, nici nemțește. Hm! Frau face dezacorduri gramaticale din categoria limbajului mâncătorilor de semințe, al măturătorilor, al gunoierilor, deși s-ar putea să risc jignirea celor amintiți. Frau nu-i oprește pe copii în timpul unor șicanări, să le etichetăm a fi infantile, nici atunci când aceștia, culmea, își vorbesc agresiv! Frau nu are tact pedagogic, habar nu are de psihologie școlară, nici de comunicare în grup. ”Frau” este o catastrofă a sistemului, fără studii, fără examen, ea este o ”frau la nevoie”. Școala nu are destule cadre didactice, iar criza din educație marchează destinul unor copii nevinovați. Acești intrați de nevoie, în urgență, în învățământ sunt suma pagubelor pe care le vom resimți peste 20 de ani.
”Frau, te rugăm, pune mâna pe carte, învață acordul între subiect și predicat, apoi, intră la clasă!” – acesta este mesajul unui grup de părinți revoltați către o oarecare ”frau” marcată a fi fără respect pentru profesia de dascăl, fără atracție pentru procesul de educație, lipsită de orice inspirație profesională.
Cartea, bat-o vina, ea este de vină. În rest, cei care ar trebui să o cultive, dar sunt incapabili, devin criminalii sufletelor.
Frau, e greu?
