În 2015, Primăria Timișoara instalase în centrul orașului, așa cum dorise Nicolae Robu, primar la acel moment, mai mulți palmieri. La șapte ani de la achiziție și la patru ani de când palmierii nu au mai apărut pe străzi, pe 25 octombrie 2022, consilierii locali au decis, la propunerea actualului primar Dominic Fritz, să scape de ei, cel puțin pentru câteva luni. Mai exact, au fost predați în custodie, peste iarnă, Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I”. Aceștia ar trebui să se întoarcă în luna mai în pepiniera societății Horticultura, însă Fritz caută moduri prin care poate să scape de tot de ei.
Mai multe detalii despre palmieri găsim în documentele anexate proiectului de hotărâre aprobat de consilierii locali: „În anul 2015 au fost achiziționați un număr de 40 de arbori pentru amplasarea acestora pe domeniul public în zona centrală a Municipiului Timișoara, în perioada de vegetație, în perioada de repaos vegetativ fiind păstrați în incinta SC Horticultura SA. Începând cu anul 2018, aceștia nu au mai fost amplasaţi pe domeniul public. Arborii cu container au fost inventariați cu Procesul verbal de inventariere arbori cu container nr. SC 2022-16935/07.07.2022, din cei 40 achiziționați, 3 s-au uscat”.
Consilierii locali nu s-au putut abține de la observații. Primul a fost Dan Diaconu, liberalul care era viceprimar la momentul achiziției și care a insistat că palmierii nu au fost scumpi: „Sunt mai frumos numiți în referate pe aici. Cum am ajuns să aprobăm noi practic această importantă «revoluție a spațiilor verzi» din Timișoara, adică mutarea celor 37 de «arbori cu container» (cum sunt numiți în documente – n.r.) de la Horticultura la Universitate de Științe ale Vieții? Aș vrea să știu – pentru că cuvântul de ordine din ultimul timp este acela de «viziune» – aș dori să știu care este viziunea dumneavoastră pentru cei 37 de arbori în container de tip palmier – ca să continui în aceeași notă – care înțeleg se vor reîntoarce în luna mai?”.
Primul a răspuns viceprimarul Ruben Lațcău: „Au fost două revoluții, asta nu e o revoluție, asta e o aducere în normalitate. Prima revoluție a fost aceea în care am încercat să devenim Dubai, să avem palmieri mari și frumoși, revoluție care a eșuat în mod evident. A fost și a doua revoluție, prin care campania de a deveni insulă exotică a fost ascunsă sub preș și mutată pe Avram Imbroane, undeva în fundul unui depozit și a stat ascunsă fără să mai știe cineva că respectivele obiecte de inventar încă există și sunt întreținute de compania primăriei, pe care am pus-o să facă acest lucru fără să o plătim. Mi se pare normal să nu mai continuăm nici această campanie de „dubaizare”, nici cea de ascundere sub preș. Cred că cea mai potrivită instituție care se poate ocupa de aceste plante exotice, care nu pot să crească pe străzile din Timișoara – după cum experiența de viață ne-a arătat – este universitate de Științe Agricole, care cu astfel de lucruri se ocupă. Cred că acesta este modul în care această moștenire culturală a dlui Robu poate să supraviețuiască. Dacă ar fi după mine, am putea să organizăm o licitație cu strigare. Poate mi-aș cumpăra și eu unul”.
Un răspuns a oferit și primarul Dominic Fritz: „Deocamdată, universitatea a acceptat să aibă grijă de ele peste iarnă. Eu cu siguranță nu am nicio intenție să îi aduc înapoi. Vreau să scap «ieri» de ei. Sper ca universitatea să se îndrăgostească de ei, astfel încât să aibă grijă de ei pe tot restul vieții lor”.
A încheiat discuția liberalul Simion Moșiu: „Palmierii în Timișoara nu sunt o premieră. De la 1900 până în perioada interbelică au existat palmieri. Există și în prezent la Bastion, la o terasă. Nu văd de ce se ironizează chestia aceasta. Nu a inventat-o nicio domnul Robu, nici liberalii. Sunt niște palmieri aclimatizați. Dacă nu erau, se uscau toți. Bineînțeles că privații de abia ar aștepta să îi ia”.
Până la urmă „proiectul de hotărâre privind predarea in custodie către Universitatea de Științele Vieții «Regele Mihai I» din Timișoara a 37 arbori cu container” a fost aprobat cu 19 voturi „pentru” și două voturi „împotrivă”.
