.jpg)
Nu ştiu dacă a mai fost vreodată un zbucium atât de mare în viaţa socială, dar şi în cea politică, mai ales, cum nu ştiu dacă au mai fost atât de multe conflicte publice, generate de un om cu faţa hidoşită de ură: Traian Băsescu. Nu mai zâmbeşte nimeni, nici pe stradă, nici la serviciu, nemulţumirea generală este anormalitatea devenită stare… normală. Scoaterea din programul TV Realitatea a Oanei Stancu şi a lui Adrian Ursu face deja scădere de audienţă, pentru că ei au lăsat în urmă un gol. Golul pe care-l lasă, de obicei, performanţii într-un domeniu. Culmea dorinţei de schimbare este demonstrabilă prin comportamentul a milioane de oameni care privesc emisiunile de dezbateri televizate la Realitatea TV, dar mai ales la Antena 3, în speranţa preluării noutăţilor pe care toată lumea le aşteaptă (mai puţin cei 11 la sută, din motive care, personal, îmi scapă): schimbarea puterii actuale. Există, totuşi, în afara acestor aşteptări, pentru mulţi pasive, şi o aşteptare activă. Unul dintre cei care aşteaptă activ este Sorin Frunzăverde, preşedintele PDL Caraş-Severin, unul din puţinii politicieni culţi din partidul său, dar şi incomozi pentru mulţi dintre colegii săi, mai ales pentru docilii şi servilii lui Băsescu. Ce aşteaptă el? Ca şi alţii din jurul lui, în primul rând, congresul din mai. Momentul care ar putea să le dea unora dintre ei şansa de a schimba partidul. Dacă se mai poate… Dar, să spunem că „da”. Să nu uităm că, în cel de-Al Doilea Război Mondial, în câteva rânduri, grupuri trezite de spaima ororilor lui Hitler aveau să încerce atentate împotriva dictatorului nebun, pentru salvarea omenirii. Ultimul, cu puţină vreme înaintea victoriei Forţelor Aliate. Din păcate, generalii lui Hitler au fost executaţi. Chiar dacă însăşi comparaţia cu acest eveniment din istorie ar putea părea distorsionată, totuşi, legătura cu forţa malefică a dictaturii din PDL există şi nu o pot evita. Cu toate acestea, unii dintre membrii de vază ai PDL încearcă restructurarea partidului, prin congresul din mai. Există un plan de alianţe interioare, pe marginea cărora se mai şi fac unele speculaţii, conform căruia preşedinţia partidului va fi luată din mâinile lui Băsescu. Unul dintre candidaţi: Sorin Frunzăverde. El a avut mereu o altă atitudine decât cea slugarnică, iar antipatia lui Băsescu este deja un refren redundant. El doreşte un partid de dreapta. Dreapta Românească. Să nu uităm însă existenţa deja a unui partid, Noua Dreaptă, un partid care încearcă să-i înveţe pe români sentimentul demnităţii naţionale, fără a fi xenofob, dar şi al educării prin lideri puternici, după modelul României interbelice. În acest decor, Sorin Frunzăverde lucrează la un proiect serios: PDL fără braţele şi aripile lui Băsescu. Să fie!
