Deputatul Horia Cristian, candidat în Colegiul 1 Timişoara din partea USL, a acordat un interviu pentru www.ziuadevest.ro în care vorbeşte despre viitoarea guvernare, despre măsurile sociale şi economice care trebuie luate pentru a stimula investiţiile, dar şi pentru un a ajunge la un nivel de trai similar cu cel din vest.
– Cum credeţi că va fi viitoarea guvernare?
– Cred că va fi o guvernare orientată către economie. România are nevoie acută de asta, de măsuri economice care să stimuleze creşterea economică, să stimuleze crearea de locuri de muncă. Este absolut esenţial ca România să se relanseze pe piaţa investiţiilor străine directe. Investiţiile straine directe sunt infinit mai valoroase decât fondurile europene, pentru că decizia de a investi se face imediat, dacă condiţiile sunt propice, banii vin rapid şi nu este nevoie de cofinanţare. De asemenea, avem nevoie acută să devenim extrem de primitori cu capitalul autohton. Există încă în România un număr important de fabrici cu capital majoritar autohton care au nevoie să fie încurajate. Prea adesea auzim de IMM-uri şi investitori străini, avem nevoie să se audă clar şi tare şi nevoile investitorilor mari din România. În esenţă orice investitor are nevoie de aceleaşi lucruri: forţă de muncă bine pregătită şi flexibilă – şi aici intervine rolul nostru de a schimba şcoala românească; costuri mai mici cu munca – şi aici rolul nostru este de a scădea costurile cu forţa de muncă (CAS, contribuţii la sănătate, impozitul pe salariile mici); sistem fiscal bine pus la punct care să sancţioneze imediat neplata facturilor – TVA la încasare; stimularea producătorilor agricoli români – e nevoie de rambursarea a 15% din TVA către producătorul român, subvenţii crescute de peste 180 euro/ ha.
– Dar cum rămâne cu măsurile sociale?
– Cea mai importantă măsură de protecţie socială este crearea de locuri de muncă bine plătite. Să nu creadă cineva că în 4 ani vom ajunge la salarii ca în Germania sau Franţa. Nici vorbă, dar tot ce facem este ca aceste salarii să fie cât mai mari. Bineînţeles, salariile mai mari trebuie să fie susţinute de rezultate economice. Trebuie să ne apropiem măcar de productivitatea din vest. Vrem să creştem salariul minim pe economie. Aceasta pentru a reduce munca la gri, când muncitorii lucrează "pe salariul minim" şi primesc în plus bani la negru. Este greu de crezut că în România 70% din oameni lucrează pe salariul minim. În plus, un salariu minim de 700 lei după taxe rămân în mână 530 lei. Cât timp venitul minim garantat / ajutorul social / şomajul este de 250 – 350 lei, oamenii nu sunt stimulaţi să muncească. Creşterea venitului minim brut va fi corelată cu scăderea impozitelor pe venit la aceste salarii. Astfel, veniturile nete cele mai mici vor creşte mai rapide decât celelalte venituri. Pensiile vor fi indexate şi vom compensa medicamentele la cei cu pensii mici. Pensiile militare vor fi corectate. Există înca mari inadvertenţe în sistemul de asistenţă socială care vor fi corectate şi nu vreau să intru în amănunte, dar cu siguranţă vom crea mecanisme de concurenţă între furnizorii de servicii sociale.
– Ce se aude despre viitorul an şcolar şi despre legea educaţiei?
– Nu ştiu dacă se va lua decizia păstrării actualei legi. În urma semnării faimosului "Pact naţional pentru educaţie" încă din 2008 PNL a lucrat la o formă a legii educaţiei care era în faze avansate de dezbatere. Din păcate, PDL a ales să şteargă cu buretele acel pact şi să promoveze legea aşa cum o ştim azi. Există voci care cer înlocuirea legii cu forma promovată de PNL. Nu ştiu ce va fi, dar e cert că învăţământul românesc are încă paşi mari de făcut. Şi mai ales paşi în sensul în care învăţământul liceal trebuie să se întâlnească cu cererea de forţă calificata de muncă. Avem nevoie de învăţământ liceal bine pus la punct, destinat unui procent de 75% din elevi, cu practică extensivă în fabrică, finalizată cu competenţe, cu o meserie şi cu un bacalaureat profesional. Şi avem nevoie de un învăţământ liceal preuniversitar, în care să acceadă 25% dintre elevi, care să se pregătească serios pentru facultate, pentru încă 4 – 5 ani de învăţătură grea, dura, care să solicite studenţii 10 – 12 ore pe zi, astfel încât absolvenţii noştri să fie cu adevărat competitivi cu cei din Germania sau Anglia, unde învaţă câte 80 – 100 ore pe săptămână.
– Învăţământul preşcolar şi cel şcolar este un alt subiect delicat…
– Unul din rolurile esenţiale este acela de a avea grijă de copiii oamenilor activi, care muncesc. Trebuie să dezvoltam creşele, să dezvoltăm grădiniţele. Creşa şi grădiniţa trebuie să fie aproape de casă, să ieşi pe uşă dimineaţa şi în maximum 15 minute să poţi lăsa copilul în siguranţă la grădiniţă. Programul claselor 0-4 trebuie prelungit până la ora 16 – 17. Este absurd să te gândeşti ca cineva poate lasă un copil de 6 sau 8 ani să vină singur acasă. Vremea generaţiei "cu cheia la gât" a trecut. Copiii au nevoie să fie îngrijiţi, îndrumaţi şi suprevegheaţi până în clasa a IV-a. Trebuie extins programul de şcoală după şcoală şi autoritatea locală trebuie încurajată ferm să înlocuiască programul "cornul şi laptele" cu "o masă caldă". Astfel, creăm o reţea de creşe, grădiniţe şi şcoli primare care să vină în întâmpinarea părinţilor. De multe ori ne întrebăm de ce scade natalitatea. Nu există un răspuns simplu, ci o sumă de răspunsuri. Şi aici e unul dintre răspunsuri: cuplurile amână tot mai mult întemeierea unei familii sau venirea unui copil pentru că de multe ori situaţia economică nu le-o permite. O reţea de creşe – grădiniţe – şcoli face ca perioada de "inactivitate" economică a mamei să se reducă de la 7 -8 ani la un an.
– Ce se va întâmpla în sănătate?
– Este deja evident că sistemul sanitar are nevoie de o schimbare profundă. Cea mai importantă este schimbarea modului în care facem medicină: să ne axăm pe menţinerea sănătăţii. Pentru asta trebuie să creştem rolul medicului de familie, să îl descărcăm de obligaţiile birocratice şi să îi dăm libertatea de a face medicină. Avem nevoie de un program de dezvoltare sustenabilă a cabinetelor medicilor de familie. Trebuie să schimbăm modul în care funcţionează spitalele, să le facem mai eficiente. Dar toate aceste schimbari depind de schimbarea modului în care se fac asigurările de sănătate. Este esenţială participarea companiilor de asigurări private. Este esenţial să găsim calea de a face casele de asigurări publice să fie eficiente şi competitive faţă de cele private. Din această transformare vor decurge toate celelalte. Transformarea caselor de asigurări este schimbarea minimă necesară care va determina toate celelalte schimbări.
