Pasiunea pentru artele marţiale se manifestă la Timişoara
“Artele marţiale fac parte din şcoală, familie, timp liber. Devin o parte foarte mare şi importantă din viaţă şi din timpul tău”
“Artele marţiale sunt un univers extraordinar”
La antrenamentele lui vin copii şi chiar oameni care au trecut de prima tinereţe. Desculţi, pe podeaua sălii de sport, timp de două ore (cât durează un antrenament), elevii învaţă de la maestru despre artele marţiale. Fac încălzire, exersează tot felul de scheme, picioarele zburdă prin aer şi atmosfera începe să se încălzească. Au grijă ca schemele lor să fie precise şi executate aşa cum trebuie. Sunt în stare să se oprească cu piciorul la un milimetru de faţa colegului de antrenament. Şi o fac bine. Ştiu să execute tehnicile, cel care nu ştie învaţă şi perseverează. E vorba de concentrare… e vorba de multe lucruri… “Mi-am deschis sala să dau ce ştiu, să dau şi la alţii. Am şi eu o centură neagră, elevi, încerc să am un campion, să am mai mulţi elevi, mai multe săli. Toate motivaţiile astea. Când am venit din armată, toţi îmi erau superiori, tehnic. Şi atunci aveam de ales: renunţ sau mă apuc serios de antrenament, am ales calea cea uşoară, m-am apucat serios de antrenament. Eu tot o să fac. Karatele nu se termină în sală. Devine un mod de viaţă, pe care îl aplici la comportamentul tău cotidian. Artele marţiale fac parte din şcoală, familie, timp liber. Devin o parte foarte mare şi importantă din viaţă şi din timpul tău. Artele marţiale ne aduc împreună. Artele marţiale sunt un univers extraordinar”, spune Ştefan Lăcătuş.
“Banii, timpul, alea sunt detalii…”
Şi, într-adevăr, sunt un univers extraordinar, în care mulţi vor să pătrundă dar puţini reuşesc să rămână acolo, să-şi continue viaţa în acest univers… Ştefan Lăcătuş are în jur de 40-50 de elevi pe diferite grupe, care vin să se antreneze la sala lui. “Din generaţia mea, din cei care ne-am apucat acum 23 de ani mai sunt patru-cinci oameni. Am fost sute-mii, o groază. Din toate generaţiile, nu rămân mai mulţi. Eu când m-am dus la sală aveam 15 ani. Am întrebat cât îi taxa la sală – 200 de lei. M-am angajat, culegeam porumb, floarea-soarelui. N-am avut ce să mănânc, strângeam în fiecare zi. N-am avut kimono. La centura maro am avut primul kimono adevărat. Banii, timpul, alea sunt detalii…”, spune Ştefan Lăcătuş.
www.fudoshin.ro
Acesta spune că dacă faci un lucru cu pasiune, găseşti timp pentru el, oricât de ocupat ai fi. La sala lui, unii sunt la început, alţii au artele marţiale în sânge deja. Este vorba de pasiune şi de dorinţa de a evolua. S-au obişnuit cu artele marţiale şi cu stilul acesta de viaţă, din care fac parte şi artele marţiale. Clubul are şi o pagină de net, bine pusă la punct: www.fudoshin.ro. Pe lângă Ştefan Lăcătuş, la rubrica antrenori ai clubului mai sunt trecuţi şi Ovidiu Deneş (antrenor asociat arte marţiale), Virgil Nastaciuc (senior instructor Karate / Ju Jitsu / Kick Boxing), Stela Plămadă (full instructor) şi Oana Băbescu (instructor asistent). Oameni care au făcut din karate o pasiune pe care o transmit şi la alţii. Iar când lucrurile se fac cu pasiune, atunci se naşte ceva remarcabil….
Comentarii
comentarii