Când vorbeşti despre o doamnă, nu ai voie să vorbeşti despre vârsta ei, pentru că rămâne mereu tânără, chiar dacă rădăcinile ei sunt undeva, dincolo de antichitate.
Timișoara a fost dintotdeauna cetatea râvnită, cetatea exemplu de cultură, civilizaţie, coabitare. Mulţi dinafară au admirat-o, poate au şi iubit-o, iar unii au încercat să-i şi înţeleagă tainele.
Sfârşitul primului Război Mondial a însemnat prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, una dintre Puterile Centrale pierzătoare. Conferinţa de Pace de la Paris, din 18 ianuarie 1919, urma să aducă lumii o nouă configuraţie politică, economică şi teritorială.
În decembrie 1918, în Timişoara au intrat primele unităţi militare franceze. Erau unităţile coloniale din Maroc şi Algeria, care înlocuiau unităţile sârbe.
În cadrul Conferinţei de Pace de la Paris, în 22 iunie 1919, Consiliul Suprem decide divizarea Banatului.
Conform dispoziţiilor Consiliului Dirigent, în dimineaţa zilei de 2 august 1919, de la Arad au sosit, cu un tren special, 480 de jandarmi români. A urmat încă un detaşament de jandrami de la Lugoj.
În 3 august au sosit ostaşii primelor unităţi operative ale Armatei regale române. La ora 8.30, ostaşii români, conduşi de câteva sute de călăreţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, au fost întâmpinaţi de un public numeros. Aceştia s-au oprit în Piaţa Domului, care de atunci se numeşte Piaţa Unirii.
La ora 17 avea să sosească la Timişoara şi Ion I.C.Brăteanu, care deţinea funcţia de premier al României.
În dimineaţa zilei de 12 august 1919, generalul de Tournadre, însoţit de ultimii militari francezi, a părăsit Timişoara, încetând astfel prezenţa trupelor franceze în Banat.
Ziua Timişoarei, 3 August, a devenit ziua oraşului printr-o Hotărâre de Consiliu Local din 1999.
