Consilierul local PSD Traian Stoia tună şi fulgeră împotriva „contractului de asociere” semnat pe 20 martie 2008, între Consiliul Local Timişoara şi SC Politehnica Timişoara SA. Social-democratul demonstrează că toţi banii daţi până acum la Poli au fost acordaţi ilegal.
Contractul de asociere prin care Iancu a încasat bani nesperaţi este plin de lucruri absurde şi ilegale. Stoia are şi o variantă pentru cum ar putea fi daţi legal bani pentru Poli: Iancu îşi plăteşte datoriile şi cesionează gratuit acţiunile clubului către autorităţile locale şi judeţene.
Contract de asociere sau de… căsătorie
Umorul nu-i lipseşte social-democratului Traian Stoia, chiar dacă vorbeşte despre lucruri extrem de grave.“Contractul de asociere apărut în urma HCL 127 din 20 martie 2008 este o ilegalitate flagrantă şi o mistificare jenantă a legislaţiei în vigoare. În acest aşa-zis contract de asociere, Primăria Timişoara dă două milioane de euro pe an, iar domnul Iancu le consumă. Dacă contractul s-ar fi botezat «de căsătorie» era la fel de valabil ca şi cel poreclit «de asociere». Valabilitatea lui este nulă, având în vedere că unul dintre asociaţi îşi rezervă toate veniturile, iar celălalt toate costurile. Acest contract este, în realitate, un contract de donaţie, interzis în mod expres autorităţilor publice şi societăţilor sau regiilor de stat”, spune consilierul local PSD Traian Stoia.
Falsuri grosolane
Al doilea punct de interes din contractul pe care “se sprijină” juridicul primăriei este HG 1447 din 2007, ce prevede în normele financiare pentru activitate sportivă, la articolul 2, alineatul I: “Prezentele norme se aplică de către autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale (…)”. Traian Stoia spune că totul este limpede în acest punct. “Avem deci un titlu fals de contract şi o prevedere legală ce vorbeşte despre autorităţile centrale şi nu de cele locale”. Controlul activităţii financiare a clubului este o altă bubă descoperită de consilierul local timişorean. “Prevederea conform căreia controlul activităţii financiare a clubului Politehnica (modul de cheltuire a sumelor alocate) este făcut de serviciul de audit public intern din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara (PMT) este un alt fals grosolan. Serviciul de audit intern al PMT nu poate face, conform legii, astfel de operaţiuni, sarcina sa principală fiind stabilirea cotelor de risc pe care operaţiunile municipalităţii le pot ridica. De altfel, de-a lungul timpului, şeful auditului a conseiat şi nu a controlat actele provenite sporadic de la clubul Poli. Culmea, valabilitatea şi legalitatea actelor a căzut în sarcina direcţiei de comunicare din PMT, care, după ştiinţa mea, are cu totul alte sarcini”, mai susţine Traian Stoia.
Leagănele fotbalului românesc – la mâna hazardului
Singura soluţie prin care Poli poate primi bani publici
Traian Stoia susţine că singura soluţie în care Poli poate fi ajutată cu bani publici ar fi ca vinovaţii să acopere datoriile, iar apoi să cesioneze gratuit acţiunile către autorităţile locale şi judeţene. “Pentru a da bani la Poli, consiliul local şi consiliul judeţean trebuie să fie acţionare cu drepturi depline la SC Politehnica Timişoara SA. În loc de “câţi bani trebuie să-i dăm lui Iancu?”, întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună toţi ar fi dacă este legal să-i dăm bani lui Iancu. Răspunsul ar fi un nu categoric. În condiţiile preluării clubului de către autorităţile locale, consider că situaţia de acum, când Poli nu are niciun viitor, va fi înlocuită de o perspectivă mult mai optimistă. Consider că folosirea suporterilor ca masă de manevră electorală, ca şi în 2008, este o greşeală enormă. Retrogradarea lui Poli, în urma deciziei date de TAS, a fost o măsură normală, deoarece deficienţele de management financiar erau foarte grave”, mai spune Stoia.
Comentarii
comentarii