Leontina Prodan, patroana unei fabrici de textile din Timişoara, luptă de peste 15 ani să relanseze cultura de in şi cânepă în România, dar legile existente sunt potrivnice culturii celei mai vechi plante de pe pământ, lăsate de Dumnezeu. De aceea, Leontina, care în vara lui 2015 a lansat şi campania “Drumul inului şi cânepii”, a trimis o scrisoare deschisă, în 15 decembrie 2015, noului ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, dar şi prim-ministrului Dacian Cioloş. “Până în 1989 se cultivau 55.000 ha de cânepă şi 70.000 ha de in. La negocierile de aderare la UE în 2007, s-au negociat 1.800 ha in şi cânepă la un loc! Cine are interes să distrugă muncă şi tradiţiile din România?”, se întreabă timişoreanca.
Argumente pro-cânepa românească
Unul dintre motivele pentru care Prodan a redactat şi trimis scrisoarea autorităţilor centrale este faptul că Leontina încearcă de mai mulţi ani să cultive intensiv cânepa românească pe spaţii mari, dar legile existente o împiedică. De aceea Leontina Prodan aduce argumente pentru ca Ministerul Agriculturii să ia măsuri pentru a relansa cultura cânepii, în România. “Avem cele mai bune condiţii pedo-climatice din Europa, soiuri monoice şi dioice pentru fibră şi samânţă recunoscute şi certificate cu conţinut THC sub 0,2%. Încă mai sunt specialişti şi cercetători care şi-au dedicat ani mulţi în activitatea de ameliorare a soiurilor româneşti (prof. Valeriu Tabără de la Staţiunea Lovrin-Timiş, dr. Găucă Constantin, de la Staţiunea Secuieni-Neamţ, dr. Vasile Ilea Staţiunea Livada Satu-Mare). Lista cu beneficiile cânepii este largă. Din fibrele plantei se pot confecţiona haine şi ţesături, hârtie, funii, materiale plastice, materiale de construcţii, combustibil. Cânepa poate înlocui aproape toate produsele petro-chimice toxice (răşini, vopsele, cerneluri, lacuri, solvenţi, chituri, materialul de tencuieli). Din plantă se mai pot face: izolant fonic şi termic în industria auto si locuinţe, aşternut pentru animale pentru că absoarbe mirosul de urină, compost pentru ciupercării. Ştiinţa a demonstrat că seminţele şi frunzele de cânepă sunt cele mai hrănitoare alimente de pe planetă, medicina tradiţionala chineză, indiană, românească menţionează multe aplicaţii. Virginia Faur, inginer doctor chimist în Lugoj, specialistă în tratamente naturiste, prezintă motivele utilizarii ca hrană: elimină constipaţia şi balonarea, îmbunătăţeşte starea de spirit (litiu organic), întăreşte şi susţine pancreasul (crom organic), susţine sănătatea inimii (magneziu, omega 3 şi omega 6 in proporţie echilibrată de 1:3), susţine sănătatea pielii (sulf si zinc), susţine sistemul imunitar (germaniu organic), detoxifiant de excepţie (conţine toate mineralele din tabelul lui Mendeleev), menţine supleţea organismului, protejează împotriva cancerului”, scrie Prodan în scrisoarea trimisă ministrului Achimescu.
Ce îi cere Ministerului Agriculturii?
Iată ce solicită Minsterului Agriculturii şi Guvernului României: “Este nevoie de legi clare şi corecte, care să repună în drepturi cea mai veche plantă cultivată pe pământ, de o viziune şi strategie bine documentată pe cele două direcţii: sistemul industrial si sistemul gospodăresc (foarte important pentru “civilizaţia rurală”, adică pentru gospodăria ţărănească). În războiul economic la care am depus armele prin incompetenţă, trădare şi corupţie, putem deveni imbatabili prin respectarea tradiţiilor şi identităţii, prin promovarea valorilor spirituale ale neamului nostru. Menţionez că a existat firma “Cânepa Românească”, în perioada 2000-2008 la Timişoara, care a depus un amplu proiect de relansare a culturilor de in şi cânepă, la Bruxelles, în anul 2002, considerat cel mai bun proiect pe resurse naţionale în Europa de Est de către Comisia Economică de la Geneva. Fiindcă proiectul avea nevoie de “garanţie guvernamentală” şi nu a primit, nu s-a realizat în condiţiile politice de atunci. Nu este îngăduit nimănui să condamne la piere o plantă lăsată de Dumnezeu. În toată literatura şi cultura populară nu veţi întâlni referiri la cânepă ca drog. Cine nu cultiva cânepa nu avea cu ce să se îmbrace, nu putea participa la şezători, la muncă în comunitatea satului, era arătat cu degetul, nu erau consideraţi oameni de treabă”, mai arată Leontina Prodan, în încheierea scrisorii.
