Robu, candidatul liberal al USL pentru Primăria Timişoara este, de câteva zile, subiectul celor mai ticăloase comentarii, pe cea mai delicată şi importantă temă: sănătatea. Nicolae Robu, un eminent fiu al Timişoarei, campion al spiritului activ şi dinamic, neobosit (poate, prea mult neobosit!), preşedintele Senatului UPT, senator liberal în parlament, candidat la Primăria Timişoara, are un mare defect: munceşte, uitându-se pe sine. Faptul că într-o seară, cu prieteni dragi aproape, dar mai ales cu Îngeri, a ajuns, fără voia sa, pe mâna unul alt eminent, dr. Sorin Pescariu, care, pur şi simplu, l-a „certat” şi l-a supus unor investigaţii profunde, apoi nu a fost lăsat să plece pentru a nu i se pune viaţa în pericol, nu a depins de el. Chiar nu voia să rămână în spital. Chiar îi păsa mai mult de emisiunile tv decât de propria sa fiinţă. Îi detest pe laşii care sunt capabili să scrie monstruozităţi despre un om a cărui stare de sănătate scăpase de sub atenţia unui om politic mult prea dedicat comunităţii. Unui om gata să nu conştientizeze gravitatea şi precaritatea echilibrului nostru uman. Cineva ca Robu poate crede că este nemuritor. Dinamic, inteligent, ancorat într-un cotidian de un istovitor inconştient, omul Robu a acceptat candidatura la Primăria Timişoara din dragoste pentru oamenii oraşului, din ataşament pentru liberali, din dorinţa de a schimba. Din dorinţa de a reda Timişoara timişorenilor. Recenta, neaşteptata şi aproape brutala nevoie de internare pentru inimă a generat o mizerabilă bătălie electronică, pe care nu o credeam în stare a se întâmpla aici, la Timişoara. Ofiţerii activi ai concurenţei electorale au început să scoată otrăvurile prin toate găurile negre ale mentalului, inimilor, sufletelor lor afectate de insuportabila greutate dată de responsabilitatea unui oraş ca Timişoara! Forumurile şi site-urile de discuţii pe internet sunt inundate de „spumele” aşa-zişilor competitori, nu contează partidele din care fac parte, totul este o ruşine! Se bucură că Robu este bolnav! Alţii cred că se preface! Altă ruşine. Mie, personal, mi-e ruşine să-i am compatrioţi pe aceşti laşi, anonimi cu gânduri criminale, aceste măşti ale “democraţiei” timişorene. Inventând că Robu a … inventat, au arătat cine sunt ei! Robu să se teamă de dezbateri publice? De ce? Este primul pe lista preferinţelor electoratului timişorean. Robu să aibă stres de timp? Este o persoană care doarme abia 4 -5 ore pe noapte, munceşte asiduu, este creativ, poate prea mult ancorat în obligaţii. Personal, îi doresc să păstreze măcar duminicile pentru liniştea sa personală. Îi doresc ca atunci când va fi primarul Timişoarei să nu uite că există viaţă după primărie… Starea lui Robu este bună, profesioniştii au făcut ce trebuia. Acum, facem şi noi ce trebuie? Puţină decenţă, atât! Avem nevoie de capacitatea de a înţelege o stare de excepţie. Dumnezeu are regulile sale. Şi Mitropolitul nostru Nicolae era, nu de mult, într-o stare nu prea fericită de sănătate. Diavolii ce stau la pândă pregăteau ospăţul. Dumnezeu nu i-a lăsat: IPSS este bine şi are aproape 90 de ani. Ah, un detaliu, pe Robu îl cheamă tot Nicolae şi are un protector bun, un alt… Nicolae.
.jpg)
