• Spune profesorul doctor Călin Baciu, de la Facultatea de Știinta și Ingineria Mediului a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, implicat de peste zece ani în studierea prezenței arsenului în apa potabilă
• Specialistul a explicat pentru Ziua de Vest că “zona Banatului are o tendință naturală de a acumula arsen în apele subterane”, fără nicio legătură cu explorările sau exploatările de petrol și gaze
• Această problemă a apei din întregul Bazin Panonic este studiată de mai bine de 70 de ani
Domnule profesor, aţi efectuat și publicat studii științifice cu privire la prezența și comportamentul arsenului în apele subterane din Bazinul Panonic. Care sunt rezultatele acestor studii?
Să precizăm, pentru început, că utilizăm termenul de Bazin Panonic pentru a desemna zona de șes care se suprapune celei mai mari părți din Ungaria, Câmpia de Vest din România, nordul Serbiei, nord-estul Croației și mici părți din Slovenia și Slovacia. Problema arsenului în Bazinul Panonic a fost abordată de mai multe grupuri de cercetători, mai ales după 1960, care au arătat că această zonă are o tendință naturală de a acumula arsen în apele subterane, în principal în acvifere de adâncime medie.
De când datează aceste studii, la fel ca și preocuparea dumneavoastră pentru acest subiect?
La Cluj există un grup care se ocupă de multă vreme de arsenul din apele subterane din Câmpia de Vest. Specialiștii de la Institutul de Sănătate Publică din Cluj, iar mai târziu Centrul de Mediu și Sănătate clujean, au început să studieze acest element și impactul lui asupra sănătății umane, cu mai mult de 40 de ani în urmă. Aș aminti lucrarea de referință publicată de medicii Gurzău în 1993, care au semnalat concentrații ridicate de arsen în județele Arad și Bihor și efectele de sănătate asociate expunerii umane. Recent au fost publicate mai mult de 10 lucrări în reviste științifice internaționale. Eu și grupul de la Universitatea Babeș-Bolyai am abordat subiectul în urmă cu peste 10 ani. Studiul arsenului nu este simplu, este necesară o abordare pluridisciplinară și din această cauză există o colaborare pe termen lung între cele două echipe. Pentru a înțelege originea și modul de apariție a arsenului în apele subterane, detectarea prezenței acestui element nu este suficientă. Pentru fiecare probă de apă se determină peste 30 de parametri fizico-chimici, iar asta se face pentru zeci sau sute de probe. Pe de altă parte, evaluarea impactului asupra stării de sănătăte se realizează și prin studii epidemiologice care, în funcție de designul lor, pot sa includă zeci sau sute de subiecți umani. Programul european ASHRAM, spre exemplu, a inclus peste 600 de subiecți din județele Arad și Bihor. Înțelegerea provenienței arsenului din apele subterane, a efectelor asupra sănătății umane și a modului în care populația poate fi protejată, necesită studii complexe, interdisciplinare, cu participarea mai multor specialiști din diferite domenii. Chiar în condițiile acestui efort susținut, nu putem spune că am înțeles totul despre arsen, care continuă să fie intens studiat în întreaga lume.
Care este proveniența arsenului în apele subterane din vestul României?
Deși poate părea un element rar, arsenul este relativ abundent în soluri și roci de diferite tipuri. Din fericire, este destul de puternic legat de minerale, îndeosebi oxizi și hidroxizi de fier, ceea ce îl imobilizează, făcându-l inaccesibil pentru viețuitoare. Cu toate acestea, este suficient ca o mică parte din acest arsen să se dizolve sau să fie eliberat în urma modificării echilibrelor chimice, pentru a genera o potențială problemă.
Primele măsurători care au pus în evidenţă concentraţii mari de arsen în apele subterane din Bazinul Panonic au fost realizate în anii 1940, însă cele mai multe informații au fost publicate în lucrări științifice apărute după 1990. În această perioadă s-au efectuat o serie de studii în Ungaria, România, Serbia, Croația, Slovacia, care au evidențiat prezența arsenului în sute de puțuri de pe cuprinsul Bazinului Panonic. Cele mai mari concentrații de arsen, de ordinul zecilor sau sutelor de micrograme pe litru, se situează la adâncimi intermediare, mai mari de 80-100 de metri și mai mici de 500-600 de metri. În acviferul de mică adâncime, așa numita pânză freatică, situată la câțiva metri până la câteva zeci de metri, arsenul nu depășește limitele normale. Această situație sugerează că arsenul nu provine de la suprafață, din activitatea industrială sau agricolă, ci este de origine profundă. Analizele și interpretările efectuate arată că apa care acum are conținuturi mari de arsen s-a infiltrat de la suprafață în urmă cu sute sau mii de ani, timp în care a fost ferită de influențele externe. În acest timp petrecut în subteran, apa a dizolvat o parte din arsenul imobilizat în roca gazdă. Alături de timpul îndelungat, alți factori determinanți pentru dizolvare sunt condițiile de echilibru chimic din subteran. Între acestea, este important mediul reducător, care descompune oxizii și hidroxizii de fier ce au absorbit arsenul, care este eliberat în apă. Deducem, așadar, că prezența arsenului în apa subterană se datorează unor procese chimice naturale foarte subtile, favorizate de condițiile specifice ale Bazinului Pannonic.
În numeroase localități din Câmpia de Vest există puțuri care ating 200-300 de metri adâncime, ajungând tocmai în orizonturile susceptibile de a avea concentrații mari de arsen. În cele mai multe cazuri, aceste puțuri debitează artezian, adică apa curge continuu la suprafață, fără a fi necesară pomparea.
Este posibil ca prezența acestui element periculos pentru sănătatea populației sa aibă o cauza externă? Ce tipuri de activități industriale intensive pot cauza prezența arsenului în apa? Poate fi folosirea în agricultură a pesticidelor o cauză?
În trecut, arsenul intra în compoziția unor pesticide, spre exemplu așa numitul verde de Paris, care era un insecticid foarte puternic pe bază de arsen, folosit pentru combaterea gândacului de Colorado și a altor insecte dăunătoare. După cel de-al doilea război mondial, s-au răspândit pe scară largă pesticidele organice, care au înlocuit treptat compușii pe bază de arsen. Din această categorie a pesticidelor organice aș aminti DDT-ul, scos și el din uz ceva mai târziu, datorită efectelor dezastruoase asupra viețuitoarelor.
Anumite ramuri industriale pot să elibereze arsen în mediu, între care industria extractivă și prelucrătoare a minereurilor neferoase, industria chimică și arderea combustibililor fosili în temocentrale sau în alte instalații de ardere. După cum am explicat mai devreme, în Bazinul Pannonic arsenul apare la adâncimi intermediare, ceea ce exclude ipoteza unei contaminări de la suprafață.
Considerați că explorările sau exploatările petroliere din zona de vest a România ar fi putut fi cauza acestei concentrații ridicate a arsenului?
În literatura științifică pe care am consultat-o până acum, nu am întâlnit cazuri dovedite de contaminare cu arsen a apelor subterane în urma operațiunilor din industria petrolieră. Gândindu-mă la metodologia acestor operațiuni și la modul de apariție a arsenului în acvifere, nu reușesc să întrevăd o legătură între arsen și explorările sau exploatările de țiței și gaze. De altfel, lucrările din industria petrolieră se desfășoară punctual, pe când anomalia de arsen se întinde la nivel regional transfrontalier.
Ce efecte are arsenul asupra sănătății?
Arsenul este un element toxic, a cărui ingerare, repetată pe termen lung, chiar în doze mici, poate avea consecințe negative asupra sănătății. Evidențele de ultimă oră arată că expunerea la arsen din apa potabilă conduce la dezvoltarea mai frecventă a unor afecțiuni severe, cum ar cancerul de piele, de prostată, de rinichi și tract urinar, alături de alte afecțiuni importante, reprezentate de hipertensiunea arterială, anemie, influențarea greutății la naștere, creșterea frecvenței avorturilor spontane etc.
Care este limita de siguranță în ceea ce privește concentrația de arsen și care sunt valorile înregistrate în zonele care au făcut obiectul acestor cercetări?
În urmă cu mai multe decenii, limita maximă admisibilă pentru arsenul din apa potabilă era 50 micrograme pe litru. În anul 2000 US-EPA a redus limita la 10 micrograme pe litru, iar un an mai târziu, Organizația Mondială a Sănătății și Uniunea Europeană, inclusiv România, au implementat această valoare. Unii cercetători opinează că această limită ar trebui redusă chiar mai mult, până la 4-5 micrograme pe litru.
Care sunt zonele/localitățile cercetate în care nivelul de arsen din apele subterane depășește limita de siguranță?
S-au întâlnit concentrații de arsen peste limită în întreaga Câmpie de Vest, în zeci de puțuri, în principal în cele arteziene. Datele existente pentru județele Arad și Bihor sunt mai abundente, pe când în județul Timiș, cercetările sunt la început. În curând vor fi publicate în reviste științifice date preliminare privind și acest areal.
Comparativ cu România, care este situația în celelalte țări învecinate?
Țara cea mai afectată de prezența arsenului natural în apele subterane este Ungaria. În această țară, suprafața ocupată de anomalia de arsen este cea mai întinsă și s-au înregistrat valorile cele mai mari. Studiile efectuate în ultimele două decenii au indicat concentrații crescute de arsen și în nordul Serbiei și nord-estul Croației. Este, așadar, o problemă transfrontalieră, care se manifestă pe o arie întinsă.
Cum interpretaţi nivelul de arsen pe care l-aţi găsit?
Concentrațiile de arsen care depășesc limita admisibilă măsurate în Câmpia de Vest sunt moderate, de ordinul zecilor de micrograme pe litru, iar în unele cazuri sunt mari, depășind 100 sau 200 micrograme pe litru. În alte părți ale lumii, situația este absolut dramatică și aș menționa aici sud-estul Asiei, în speță Bangladesh, nord-estul Indiei, Vietnam, Cambodgia, unde peste 30 de milioane de persoane sunt supuse riscului datorat unor concentrații foarte mari de arsen în apă, care ating sute de micrograme pe litru.
