“Avem la Timişoara, de multă vreme, un Memorial al Revoluţiei, întreţinut cu greu, în condiţii uneori dramatice, de un om modest şi la locul lui, Traian Orban. Şi, atunci când vine cineva, oricine ar fi el, de orice culoare, credinţă sau orientări politice, şi spune "hai să dezvoltăm acest nucleu şi să-l înscriem pe harta marilor muzee ale lumii, asemeni Yad Vashemului din Israel", troglodiţii falsei istorii a României sar ca arşi şi strigă fariseic: trădare!”, s-a revoltat Adrian Sanda, revoluţionar timişorean, fost secretar de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Ce se vrea?
“Ce se vrea, de fapt, este ca nu cumva Timişoara să îşi primească, în sfârşit, confirmarea universală de oraş simbol al schimbării de regim din Decembrie 1989 în România, să nu care cumva să afle o lume întreagă adevărul, să se mai poată broda diversiuni pe tema Iaşiului, atât de drag domnului Unguent şi pseudo-revoluţionarului Mărieş, să se mai poată ţese basme cu servicii secrete care ar fi făcut Revoluţia pentru şi în locul românilor, să se mai poată arunca în derizoriu onoarea şi mândria timişorenilor şi bănăţenilor. Manevra aceasta, parcă desprinsă din manualul de manipulare al securităţii, dovedeşte o dată în plus cu cine avem de-a face. Nemernicia merge până la încercarea de a-l implica chiar pe Traian Orban împotriva unui proiect care i-ar aduce conducerea unui muzeu organizat şi dotat la standarde ultramoderne, după ce, ani de-a rândul, tocmai cei care acum înceracă să se folsească de numele lui l-au ignorat şi izolat cu nesimţire. Faptul că acest revoluţionar autentic nu a răspuns provocării merită nu doar aplaudat, ci consemnat ca un semn al trăiniciei spiritului timişorenilor, conştienţi de rolul şi locul lor. Trebuie să fii negru la suflet şi în cerul gurii ca să refuzi ideea organizării de donaţii internaţionale pentru un proiect precum cel al unui Muzeu al Revoluţiei Timişoarei, trebuie să fii ticălos fără pereche să refuzi oraşului calitatea de "brand internaţional al luptei pentru demnitate şi libertate", să te opui înscrierii pe harta circuitului muzeistic mondial”, susţine Sanda.
“Îl convoc pe Teodor Mărieş la o discuţie publică”
“Îl convoc pe Teodor Mărieş la o discuţie publică pe tema biografiei sale, a trecutului său. Îl întreb încă de pe acum, ca să aibă timp să se pregătească, el şi "băieţii" lui, cu ce s-a ocupat în timpul Revoluţiei şi după ea, ce scrie în cartea sa de muncă, cum a reuşit performanţa mondială de a trăi după 100 de zile de zisă grevă a foamei, ce crede el că îi dă dreptul să candideze la Timişoara şi, nu fără motiv, cum se numeşte, de fapt?
Văzând că tovarăşii săi de club politic – mi-e greu să îl numesc partid, a mai fost cineva cu nişte cartofi în mână la televizor, prin 1992, care zicea că are partid – îşi permit să atingă subiectul apartenenţei religioase a unor candidaţi la apropiatele alegeri, subiect tabu în Timişoara, unde noi ne respectăm de sute de ani, fără să ne atacăm pentru ceea ce ţine de intimitatea spirituală a fiecăruia, îi recomandăm să îl însoţească pe şeful său, domnul Mihai-Răzvan Unguent, în turul bisericilor, tur aflat în curs de desfăşurare. Poate insipraţia divină îl va determina pe Mărieş să se întoarcă de unde a fost trimis şi să raporteze, cerând să fie redistribuit pe lista de trimiteri operative a celor pe care îi serveşte. Dacă nu, îl aştept să discutăm faţă în faţă. Cum am amintit, nu ar fi prima oară când m-aş uita drept în ochii unui asemenea tip de interlocutor. Şi, după ce ne vom lămuri cine suntem fiecare, putem discuta şi pe tema Muzeului Revoluţiei Timişoarei şi a diversiunii mârşave pe care tovarăşii săi au dezlănţuit-o la adresa oraşului pe care a primit ordin să îl reprezinte. Scriu din nou: a primit ordin, pentru că dacă Teodor Mărieş şi-a imaginat de unul singur că poate veni la Timişoara să facă pe imaculatul, ori ne crede proşti, ori are scăpări la capitolul percepţie a realităţii, ca să mă exprim elegant. În final, o atenţionare, cu trimitere la subiect. Domnul Mihai-Răzvan (neapărat cu liniuţă, cum a dat dispoziţie) Ungureanu poate înceta să mai creadă că are apanajul relaţiei României cu Statele Unite, domeniu în care se crede stăpânul tuturor inelelor. Tocmai cu ajutor american se va organiza şi construi noul Muzeu al Revoluţiei Timişoarei, un oraş care merită cu prisosinţă un asemenea centru de informare, cunoaştere şi recunoaştere internaţională”, a conchis revoluţionarul timişorean Adrian Sanda.
