De două zile încoace, schimb posturile din telecomandă, vazând același mesaj parcă incredibil: “Vadim a murit !”. Aștept parcă din clipă în clipă să intre în direct în platou sau măcar telefonic chiar Tribunul să ne spună părerea lui pe marginea acestui subiect. În orice caz titlurile date de majoritatea covârșitoare a presei sunt total eronate. Vadim nu a murit; Vadim a intrat în eternitate, Vadim s-a dus și stă de-a dreapta Tatălui. Tatăl se pare că are planuri mari cu el, din moment ce l-a chemat chiar de ziua Înălțării Sfintei Cruci.
Vadim Tudor nu a ajuns președinte al României, dar istoria îl va memora ca un exponent de seamă al naționalismului creștin și luminat românesc. Vadim Tudor a fost ultimul politician de rasă, de fapt singurul politician autentic al ultimilor 70 de ani. El poate fi încadrat în galeria politicienilor ce au format crema personalităților politice din perioada interbelică: Brătienii, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Take Ionescu, Nicolae Titulescu etc.
Din păcate, Poporul Român nu l-a înțeles și probabil că nu l-a meritat. Poate prin trecerea sa la cele veșnice a tras un ultim semnal de alarmă, care va duce la ÎNVIEREA NEAMULUI ROMÂNESC.
Nu a apucat să-și vadă de aici de pe pământ visul împlinit și anume refacerea României Mari în granițele dintre anii 1918-1940. Nu-i nimic, îl asigurăm că le va vedea la un moment dat de acolo de sus, acel moment astral va veni pentru Poporul Român și simt că nu este departe. Acea graniță vremelnică și artificială, stabilită de doi mari răufăcători ai istoriei nu mai poate dura mult; dacă umanitatea i-a condamnat, de ce faptele lor și urmările faptelor lor continuă să stea în picioare? („E sfârtecată harta cu hangerul / Un râu secat ne minte în zadar / Pământu-i rupt, dar oglindește Cerul / Adevărata piatră de hotar” – C. V. Tudor).
Îi mulțumesc lui Corneliu Vadim Tudor că a activat în mine gena dragostei de Neam, de Țară și de Dumnezeu și nu pot decât să-i mulțumesc Tatălui Ceresc pentru faptul că am fost contemporan cu un asemenea om, ba mai mult, am avut onoarea de a fi și președinte al organizației PRM Timiș.
Închei cu un cântec creștin, o bijuterie scrisă în anul 2006 de cel care astăzi ne părăsește, intitulat “Așa lucrează Dumnezeu”:
Tu, care zaci pe-un pat de flori
Ne luăm acum la revedere
Cu-o moarte toţi suntem datori
Dar ştim că numai trupul piere.
Ce-nseninat e chipul tău
El vede-acum acea minune
De parcă, dincolo de rău,
Stai cu Iisus în rugăciune.
Refren:
Aşa lucrează Dumnezeu
Prin semne şi minuni
El e păstorul tău şi-al meu
Şi din acest calvar mereu
Îi ia pe cei mai buni.
Ne despărţim îndureraţi
Dar moartea nu-i biruitoare
Noi toti suntem surori şi fraţi
Şi-n cer e viaţa ce nu moare.
La Tatăl numai prin Iisus
Noi vom ajunge, toţi creştinii.
Aşteaptă-ne acolo, sus,
În Ţara Slavei şi-a Luminii.
Dr. Livius Țîrnea,
Fost președinte al PRM Timiș
15.09.2015
