.JPG)
Destul de rar, dar ritmic, dacă mergi în Piaţa Reşiţa Sud, undeva într-un colţ micuţ, vei observa o mică măsuţă roşie cu roţi de bicicletă şi cu o roată mare învârtită de o curea de un bătrânel care dă rar şi sacadat la pedală. Este Nicolae Canaloş, ultimul tocilar, ascuţitor de foarfeci şi cuţite din Reşiţa.
Lumea nu se prea înghesuie la bătrânel, ci doar câteva cucoane mai vin din când în când cu câte-o foarfece sau cuţit la ascuţit. „Nu vin aici pentru a face bani, ci ca să plec de acasă. Sunt bolnav greu, am lucrat la turnătorie şi acum abia mai răsuflu. Nu iau bani mulţi, dar mă bucur că lumea încă mă mai caută”, spune bătrânul.
Dacă, în urmă cu numai 20-30 de ani, nu exista târg sau bâlci fără 3-4 tocilari, care erau asaltaţi de cucoane cu foarfecele tocite, acum nu prea îi mai caută nimeni. Desigur, acum şi doamnele mai degrabă merg la croitoreasă decât să pună mâna să-şi coase o rochie sau un şorţ la maşina de cusut. „Eu am văzut mai de multe ori că vine şi nu ia decât 1 leu pentru ascuţit, aşa că de data asta am adus foarfecele la ascuţit”, spune Constantin Gheralia. „Noi suntem din Anina, dar venim des la Reşiţa şi l-am tot văzut pe bătrânul tocilar în colţul pieţei, aşa că astăzi i-am adus la ascuţit trei foarfeci şi două cuţite” spune şi soţia acestuia, Gertrude Gheralia. Bătrânul ia foarfecele, dă încet la pedală, apoi apropie lama de roata polizată. Abia mai răsuflă, dar tot se apleacă şi, după fiecare trecere pe polizor, verifică cu degetul dacă este destul de ascuţită. Reşiţenii trec de zor pe acolo, cu griji şi trebi, mulţi nici măcar văzându-l pe bătrânul tocilar. Acesta se opreşte puţin, tuşeşte sec, parcă tocmai pentru a atrage atenţia trecătorilor indiferenţi că şi azi este la datorie, apoi dă din nou la pedală şi ascute mai departe foarfecele.
