Un volum de evidentă importanță în domeniul cercetării asupra patrimoniului preindustrial și industrial al României, cu mai multe accente pe Banat și Caraș-Severin, a fost lansat marțI, la Universitatea ”Eftimie Murgu” din Reșița, în cadrul unei manifestări organizate de Muzeul Banatului Montan din Reșița, în cooperare cu instituția-gazdă.
Cartea – practic volumul III din această serie – chiar așa se și numește: ”Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, apărută la Editura Honterus, are autor pe profesorul Wolker Wollmann, stabilit în Germania, unul dintre cei mai reputați specialiști din domeniul istoriei industriale a României, așa cum l-a caracterizat în deschidere manifestării, dr. Dumitru Țeicu, directorul Muzeului Banatului Montan din Reșița. De altfel, Wolker Wollmann a și condus muzeul reșițean, între anii 1962-1968, Muzeul Sașilor Transilvăneni și a activat într-o serie de instituții de cercetare a patrimoniului național. După deschiderea manifestării, realizată de prof. dr. ing. Doina Frunzăverde, rectorul Universității și după prezentarea făcută de dr. Dumitru Țeicu, despre volumul lansat a vorbit criticul Ada D. Cruceanu, care a realizat un interesant excurs în cuprinsul cercetărilor autorului, observând cu finețe aspecte legate de patrimoniul preindustrial și industrial, cu accente pe fostele fabrici bănățene, cum ar fi cea de bere de la Caransebeș, cea de oțet, de la Marginea, Reșița, a cărei clădire ar trebui salvată ca obiect de patrimoniu. Și cum autorul face, printre altele, un inventar al morilor pe apă din România, Ada D. Cruceanu a relevat, firește, patrimoniul cărășean în acest domeniu. Criticul reșițean a sugerat și o viitoare direcție de cercetare pentru Wolker Wollmann, anume circulația rutieră. Dar, poate cel mai apăsat accent l-a pus Ada D. Cruceanu în finalul discursului domniei sale, atunci când a atras atenția că ar trebui cercetată ”calea fierului vechi de după 1989”, care a lăsat România fără o bună parte din patrimoniu, fierul vechi ajungând peste hotare. De altfel, arată criticul, odată cu semnarea tratatului de preaderare la UE, ”ne-am semnat ieșirea din istoria industrială”, pentru că României i s-a cerut să producă oțel mai puțin, ceea ce a dus la distrugerea facilităților productive, prin tăierea pentru fier vechi. În final, despre carte și despre plăcerea de a poposi la Reșița, a vorbit autorul, profesorul Wolker Wollmann, care, practic, aduce un important și relevant serviciu tradiției preindustriale și industriale a României, sacrificată, în bună masură, pe altarul unor interese de moment.
