Ajunul Sfântului Nicolae vine la români cu multe obiceiuri, iar în satele bănăţene este o zi de mare grijă pentru sănătatea copiilor şi a animalelor din gospodărie. Pentru a fi feriţi de „bube” (varicelă, variolă, rubeolă şi alte boli ale copilăriei) copiilor nu li se dă în această zi să mănânce fructe sau peşte, pentru a nu li se face „buboaiele” mari, precum acestea.
Este ziua Sfântului Sava, care, potrivit tradiţiei populare, pe 5 decembrie era lăsat să umble pe pământ cu o traistă plină cu felurile bube pe care le arunca asupra celor ce nu îi respectau ziua. Bătrânii mai cred că Sfântul Sava era trimis în chip de femeie, pentru a nu fi recunoscut, şi că s-ar fi sfârşit după ce ar fi mâncat un măr roşu, dar otrăvit. De aceea, astăzi se dă de pomană turtă caldă acoperită cu lână, pentru ca bubele să fie moi precum acestea. Se mai crede că Sfântul Sava (un chip androgen în unele credinţe, n.r.) i-ar fi avut ca fraţi pe Sfânta Varvara şi pe Sfântul Nicolae. De asemenea, nu se fac lucrări grele în casă, ci se fac rugăciuni pentru ocrotirea celor mici şi a vitelor de pe lângă casă.
Spre seară, lucrurile se mai îmblânzesc, dar copiii trebuie să rămână cuminţi, să-şi cureţe ghetuţele şi să le lase la uşă, pentru că Moş Nicolae, blând şi darnic, li le va umple cu dulciuri.
„Moş Neculai are rol de corector, el vine cu o nuieluşă pentru copiii răi, neascultători, şi este darnic cu cei cuminţi”, spune prof. univ. dr. etnolog Otilia Hedeşan, prorectorul Universităţii de Vest Timişoara.
De numele Sfântului Nicolae se leagă frumoase legende, fiind cel mai blajin dintre chipurile tradiţiilor populare: păzeşte soarele, stăpâneşte apele, fiind patronul corăbierilor pe care îi scapă de la înec, este apărător al soldaţilor, miluitor al celor săraci, al văduvelor şi orfanilor, dar şi al fetelor cinstite care vor să se mărite.
Se mai crede că dacă ninge în această zi va fi un an mănos, iar în semn de recunoştinţă, de Sfântul Nicolae se fac şi astăzi, în satele bănăţene, colaci de post, care li se împart celor nevoiaşi.
