Facem campanii. Unele, pentru simț civic, altele, pentru oraș curat, altele, pentru sănătate, unele pentru capitală culturală… Plantăm copaci, mergem în școli și universități, încercăm să modelăm limbaje și atitudini. Umplem orașul cu mesaje pentru atitudini civilizate, facem expoziții de artă în cetăți, în ruine, în case abandonate, în foste uzine, suntem… originali! Și nu numai! La întâlnirile dintre ong-uri avem lumină pe fețe, ascultăm muzică bună, ne îmbrăcăm elegant, vorbim frumos, bem șampanie, ascultăm discursuri înțelepte. Credem că putem schimba lumea, este chiar o misiune de la Dumnezeu. În planul real, incompetența și grosolănia habar nu au de ceea ce vrem sau, dacă au, șușotesc pe la spate, ne râd în nas, fac ce știu ei mai bine: să batjocorească Timișoara. Nu credeți? Avem o listă de răspunsuri, la zi. Orașul colcăie de platforme ilegale de gunoi, strada Mureș, la capătul dinspre Brâncoveanu, este o mare groapă de gunoaie. Oamenii s-au plâns, presa a scris, Poliția Locală susține că știe, dar totul este încremenit la locul potrivit pentru șobolani! Timișoara este un imens cimitir de caroserii abandonate, unele nici măcar nu mai au numărul mașinilor ce au fost cândva pe șosele, dar nimeni nu le ridică! Nimeni nu le transportă, să se curețe orașul… Liniile de tramvai sunt, mai departe, pline de buruieni, tramvaiele au întârzieri, oamenii sunt nervoși, centrul este plin de resturi de la porumbei, ciori și golani! În centrul Timișoarei, localul Lloyd, ce era cândva diamantul orașului, este ca o scrumieră publică, o mizerie cumplită agresează ochiul cetățeanului din Timișoara, capitală culturală europeană…. În această vreme, secretarul Primăriei Timișoara, unul care frecventează Lloydul, ba mai organizează și evenimente pentru primăria orașului, rânjind mereu ironic celor din jur, el, Johnny de la primărie, este trimis în judecată, alături de fostul primar, Ciuhandu, pentru finanțarea ilegală a echipei Poli… Dacă cineva ar avea o temă a orașului, de discutat cu Johnny, ar fi greu, are mereu în prim plan problemele personale, mâncatul în birou, agitatul celor din jur, nu soarta orașului. De fapt, de ce i-ar păsa de oraș, de vreme ce tot centru a fost predat țiganilor bogați, țiganilor de mătase, cum singuri își spun? De ce i-ar mai păsa, când a nu se prezenta la procesele primăriei cu țiganii sau alții, în situații similare, era o ”obligație de serviciu”? Acum, când orașul este plin de obiecte ruginite, abandonate pe drumuri sau trotuare, ce importanță ar mai avea faptul că, la Timișoara, din umbră, tot un cimitir de ruginiți avem, cu aere de ”înțelepți”, sfidători, care-i manipulează pe cei din fruntea instituțiilor publice. Rugină pe șosea, rugină în instituțiile publice…
Și asta, în vreme ce organizăm curățenia de toamnă….
