Acasă Actualitate Oraşul disperării

Oraşul disperării

450
DISTRIBUIȚI

Ambiţia lui Ceauşescu şi nepăsarea autorităţilor au creat, probabil, cea mai odioasă localitate din ţară, în Caraş-Severin
Sute de oameni locuiesc şi azi printre ruine, în cel mai nou cartier al Aninei – Oraşul Nou. La începutul anilor ’70, Nicolae Ceuaşescu a avut o ambiţie ireală. El dorea să realizeze în judeţul Caraş-Severin, probabil, cel mai dezastruos proiect din perioada comunistă. Ceauşescu voia o termocentrala ultrasofisticată, pe şisturi bituminoase. Cercetătorii au plecat capul în pământ. Nu au îndrăznit atunci să-i spună tovarăşului că şisturile din preajma Aninei nu sunt deloc bune pentru aşa ceva. În 1974 s-a încercat construirea termocentralei pe şisturi bituminoase, în comuna Ticvaniu Mic, de lângă Oraviţa. După cheltuieli imense, proiectanţii şi-au dat seama că nu au o cantitate suficientă de apă pentru a asigura bunul mers al acesteia. Aşa că s-a căutat un alt loc. Acesta a fost găsit, doi ani mai târziu, la Crivina, în munţii din apropierea Aninei. Mii de oameni au fost aduşi din toate zonele ţarii, mari suprafeţe de pădure au fost defrişate şi, în cele din urmă, un oraş  nou a apărut lângă Anina. Localnicii l-au numit chiar aşa: Oraşul Nou. Mulţi dintre ei se plâng şi azi şi blestemă ziua în care s-au mutat aici.

Blocuri transformate în grajduri, de către întreprinzători
În 1983, monstruoasa construcţie ce ar fi trebuit sa funcţioneze pe şisturi bituminoase a fost finalizată. Dar totul a fost un dezastru. Termocentrala nu putea atinge parametrii proiectaţi. În acest timp, zeci de blocuri au răsărit în Oraşul Nou. În aceste blocuri trebuia mutată o jumătate din populaţia Aninei (cartierele Steirdorf şi Sigismund), plus muncitorii aduşi din alte zone ale ţarii, care lucrau la termocentrala de la Crivina. Locuinţele din această zona urmau sa fie demolate, pe amplasamentul lor urmând sa se deschidă cariere de şisturi bituminoase. Carierele nu au fost construite niciodată, dar de frică să nu intre „la demolari”, mulţi locuitori din aceasta zona au preferat sa se mute în noile blocuri. Au regretat toată viaţa decizia luată. Aici se trăieşte aproape ca în epoca de piatră, la aproape 25 de ani după ce primul localnic s-a mutat în Oraşul Nou. Oamenii au început, însă, rapid să se adapteze: dacă unii şi-au îngrădit blocurile şi se consideră stăpâni pe un imobil părăsit, alţii au ales să-şi crească vacile şi caprele la parterul blocurilor. Spaţiile destinate pentru alimentare, cofetării şi magazine de confecţii au fost transformate peste noapte în grajduri veritabile. „Ce să fac, mamă? Unde să le ţin? Aici e pustiu, vacile mele nu deranjează pe nimeni”, ne-a spus o localnică, ce tocmai îşi adăpa vacile, cazate la parterul blocului în care locuia.

Dezastre în funcţie de anotimpuri…
Adevărata disperare pentru locuitorii din Oraşul Nou începe la sfârşitul toamnei. Dacă, vara, trebuie să suporte mirosurile execrabile de la canalizările defecte, iarna, la câţiva kilometri de Anina este cu adevărat dezastru. Dintre cele două centrale construite de comunişti pentru încălzirea locuinţelor, acum, la Oraşul Nou nu mai funcţionează niciuna. Apa rece curge doar trei ore pe zi, iar apa caldă este un vis prea îndepărtat. Conductele de apă îngheaţă, însă, de fiecare dată în timpul iernii. Şi atunci apa rece devine şi ea un ideal greu de atins. Vara, canalizările sparte împrăştie un miros pătrunzător. Locatarii apartamentelor se încălzesc exclusiv cu lemnele aduse, zilnic, din pădurile cu care este înconjurat, practic, Oraşul Nou. De-a lungul anilor, însă, tăierea la întâmplare a arborilor din zonă a dus la dezechilibre ecologice şi alunecări de teren impresionante. Mai mult de jumătate dintre blocurile date în folosinţa nu sunt ocupate şi din ele s-a furat aproape tot ce era de furat. Acoperişuri, geamuri, uşi, conducte de canalizare şi chiar faianţa din băi şi bucătării. Astăzi, oamenii de aici nu mai speră nimic şi nu mai cred în niciun ajutor. Se mulţumesc să supravieţuiască, la marginea mizeriei, sărăciei şi tristeţii.

Stau la înălţime

Blocurile din Oraşul Nou au fost amplasate în vârful dealului şi în mijlocul pădurilor, la aproape 700 de metri înălţime. Deşi proiectul iniţial al noului oraş era unul grandios, până la urma s-au construit doar 30 de blocuri, din care, astăzi, sunt ocupate mai puţin de jumătate. Relativ recent, o  firmă de imobiliare din Bucureşti a crezut că va da lovitura la doi paşi de Anina. A cumpărat cu banii jos 10 blocuri în paragină, plătind pentru fiecare aproximativ 15.000 de euro. Piaţa imobiliară din România avea să cadă la scurt timp şi proiectul gândit de bucureşteni a fost un fiasco. Din cei aproape 10.000 de oameni care trebuiau mutaţi aici, astăzi în oraş se găsesc cu puţin peste 400 de locuitori. Iniţial, aici trebuiau sa fie şi primăria, stadionul, spitalul şi casa de cultura din Anina. Deocamdată acestea au rămas pe vechiul lor amplasament. Pentru că „Oraşul Nou” nu are nici un viitor. Primăria Anina dă vina, în principal, pe oameni, pentru dezastrul de la oraşul nou. În 1990, aici s-a repus în funcţiune una dintre centralele destinate încălzirii Oraşului Nou. 90% din populaţie a preferat să renunţe imediat la căldură, pentru că preţurile erau prea mari.

Iluzii pierdute

Chiar dacă beneficiază de un potenţial turistic fabulos, Anina este un oraş mort. După închiderea minei, a termocentralei şi a fabricii de cherestea, localnicii fie s-au reprofilat, fie s-au mutat, fie trăiesc din ajutoare sociale. Primăria din oraşul cunoscut doar pentru faptul că avea cea mai adâncă mină din Europa a încercat mai multe proiecte îndrăzneţe. Toate au rămas doar pe hârtie. Aici s-a dorit deschiderea unui nemaivăzut muzeu al mineritului, în care turiştii să poată coborî în cea mai adâncă mină din Europa şi un alt muzeu dedicat exclusiv celebrului culturist, actor şi politician Arnold Schwarzenegger. Nu s-a realizat nimic şi Anina pare un oraş blestemat, la fel ca şi mina care i-a adus faima şi în care, de-a lungul anilor, au pierit sute de oameni, în urma zecilor de accidente. Unul mai ciudat decât celălalt.

Comentarii

comentarii