.jpg)
Culoarea feţei numitului Paisie Lugojeanul, de fapt, mai bine ar suna Argeşeanul (căci, de acolo este şi nu pricepe nimic din spiritul bănăţean), este tot mai măslinie. Îi lipseşte lumina, candoarea, frumuseţea angelică pe care o descoperim adesea pe feţele celor aleşi. Cu adevărat. Paisie încalcă, sistematic, legile scrise şi pe cele nescrise ale lumii, ale ţării. Este normă legislativă faptul că Biserica nu se poate amesteca în politic. Şi invers. Mai este adevărat că Biserica are ca dogmă neimplicarea în treburile politicului. Dar, mai ales, ale politicienilor, care, oricât de „drăgălaşi” ar fi, nu au cum să ascundă interesul comercial al unei campanii. Aşadar, Paisie era, până nu demult, pe la uşile „mai-marilor” PDL, cu proiecte, proiecţele, fonduri europene (asupra acestui subiect vom reveni, pe larg!) cu o statornicie demnă de cauze mai bune. Recent, valul de nemulţumiri ale populaţiei a adus şi ura împotriva PDL, dar şi simpatia pentru USL. Ce şi-o fi zicând în barba neglijentă, de pe pieptul îmbrăcat în straiele de episcop-vicar, aceleaşi pe care le foloseşte pentru îmbrăcarea moaştelor Sfântului Iosif de la Partoş?! O fi zicând şi crezând că este momentul campaniei şi pentru el, care a aşteptat cu sufletul la gură, prin gaura cheii de la apartamentul lui ÎPSS Nicolae, Mitropolitul Banatului, să vadă cum o mai duce… mitropolitul, care, din păcate, a fost puţin bolnav, dar, din fericire (şi spre nefericirea lui Paisie!), se simte perfect. Campania lui Paisie pentru postul de viitor mitropolit al Banatului este penibilă, deşi zadarnică! Preafericitul Daniel, fiu al Banatului, nu va tolera ca acest obraznic să fie mitropolit! Nu va face asta Banatului, ştiu asta. L-ar spurca întreaga suflare bănăţeană. Ce face Paisie? Dă afară preoţi, îi trimite în locuri în care familiile nu-i pot urma, vrea să pună pietre de temelie pentru biserici , acolo unde oamenii plâng după parohii lor. Soţiile, preotesele ameninţă cu divorţul. El ce spune? Te priveşte, te descurci cu familia! Cine vorbeşte? Un om care, neavând familie, nu poate înţelege familia! Vrea să pună pietre de temelie, nu pentru iubirea de a-I construi lui Dumnezeu o casă nouă, ci pentru iubirea narcisistă, păcătoasă, faţă de sine! Iubirea interzisă! Şi ce face? Vrea să-şi lege numele de pietrele de temelie pentru campania sa personală, de a fi mitropolit! Om? Nu! Neruşinarea este derivatul narcisismului. Ce face Paisie? Mai târăşte un candidat la Primăria Giroc, pe Toma, într-un scandal public. Anunţul s-a făcut pentru duminică, 20 mai 2012, iar oamenii nu vor merge la festivitate. Oamenii îşi vor parohul, pe preotul Chermeleu, înapoi, sărmanul preot fiind mutat din Giroc pentru că nu a dansat… pe facturile lui Paisie. Aşadar, Duminica lui Toma devine Duminica Ruşinii lui Paisie. Şi invers. Ce i-o fi trebuind candidatului Toma, în plină campanie electorală, un astfel de scandal, nu ştiu. Poate o să ştie girocenii…
