Asociaţia Militarilor în Rezervă şi în Retragere „Locotenent-erou Petru Laţcu” din Lugoj, condusă de Constantin Nedelea (preşedinte) şi Vasile Haţegan (vicepreşedinte), a marcat Ziua Naţională a României prin comemorarea colonelului de artilerie Petru Jucu, un erou lugojean, care, după 1 decembrie 1918, a luptat pentru consolidarea României Mari. Despre activitatea colonelului Petru Jucu au vorbit patru tinere din Detaşamentul de Fete al asociaţiei, îmbrăcate în uniformele unor state participante la primul război mondial: Marcela Ilieş, profesoară la Colegiul Tehnic „Valeriu Branişte” (reprezentând Armata Română), Olimpia Puşcaşu, elevă la Colegiul Tehnic „Valeriu Branişte” (Armata Austro-Ungară), Otilia Puşcaşu, elevă la Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu”(Armata Imperială Rusă), Ana Ciorei, elevă la colegiul Naţional „Iulia Hasdeu” (Armata Roşie a Rusiei Sovietice). Eroul Petru Jucu s-a născut la Lugoj, la 8 februarie 1876. În 1897 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, cu gradul de locotenent, fiind încadrat comandant de secţie (două tunuri), în Regimentul 21 Artilerie austro-ungar. La izbucnirea războiului, în 1914, Petru Jucu, având gradul de căpitan, a plecat în Galiţia, pe frontal austro-ungaro-rusesc. În 1915, regimentul în care se afla Petru Jucu a fost încercuit şi întregul efectiv a fost trimis în prizonierat, într-un lagăr de pe Volga. În 1918, toţi prizonierii au fost eliberaţi, iar Petru Jucu s-a întors la Lugoj. În anul 1919 a plecat să se înroleze voluntar în unităţile militare româneşti, care se înfiinţau în Transilvania, iar Consiliul dirigent din Ardeal l-a numit membru în comisia de primire a materialelor de la armatele germană şi austro-ungară, care se retrăgeau de pe teritoriile româneşti. A contribuit la înfiinţarea Regimentului 31 Artilerie din Cluj, fiind numit ajutor al comandantului. Cu acest regiment, maiorul Petru Jucu a participat la campania împotriva Armatei Roşii ungare şi a fost grav rănit, pe Tisa. A murit la 2 februarie 1925, la numai 49 de ani şi a fost înmormântat în Cimitirul Ortodox din Lugoj, fiind condus pe ultimul drum de oficialităţile oraşului şi camarazii de arme. Pe crucea de marmură scrie: „Român bun, soldat viteaz şi creştin adevărat. Ridicată în dragoste frăţească de prietenii şi camarazii lui Pepi”. În cadrul manifestării a fost adus şi un omagiu patrioţilor ardeleni care au fost ucişi, cu drapelul în mână, în drum spre Alba Iulia, precum şi manifestanţilor omorâţi, la 1 decembrie 1918, în centrul Făgetului.
