Prof. univ. dr. Dorin Ţărău, directorul Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA) Timişoara, este cel mai mare specialist în ştiinţa solurilor agricole sau non-agricole din Timiş. Lucrează în domeniul cercetării calităţii terenurilor încă din ultimul an de studenţie, din 1975, iar, în luna ianuarie 2016, va atinge vârsta de pensionare. Facultatea de pedologie a absolvit-o la USAMVB Timişoara şi de atunci lucrează tot aici. A trecut prin toate stadiile profesionale: inginer stagiar, cercetător ştiinţific gradul III, II şi I. Din 2009, a devenit directorul OSPA, iar din 1998, este cadru didactic.
Domnule profesor, în Timiş, cât de mari sunt pericolele de contaminare a terenurilor agricole cu substanţe periculoase, dat fiind că există în tot judeţul multe ferme de creşterea păsărilor, dar avem şi cel mai mare combinat de creşterea porcilor?
Vreau să spun că laboratorul din cadrul Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara a primit recent titlul de „Laborator de referinţă”, după ce a intrat în sistemul de acreditare. Aici, putem făce analize privind calităţile fizico-chimice ale solului pentru stabilirea ph-ului pământului, a gradului de saturaţie cu diferite subtanţe, a conţinutului de humus, de azot, de fosfor şi de potasiu, dar şi pentru depistarea metalelor grele din sol, a cuprului, a fierului, a manganului şi a celor periculoase: cum sunt aresenicul şi mercurul. În caz de poluare, noi putem interveni să facem analize pentru depistarea acestor metale extrem de toxice şi periculoase pentru agricultură. Totuşi, există zone unde pământul poate conţine prea mult fier.
Ce înseamnă asta ?
Depăşirea cantităţii de fier în sol poate avea loc fără să existe vreo poluare, la contactul dintre câmpia joasă şi cea înaltă, din cauza apelor feruginoase. De exemplu, la zona de contact dintre câmpia din zona Buziaş, Topolovăţ sau Coştei, cu dealurile Lugojului, dar şi în contactul câmpiei cu dealurile Lipovei. De asemenea, poluarea provenită de la traficul de maşini şi existentă în apropierea arterelor rutiere poate afecta culturile agricole şi împrăştia în câmp unele metale. Poluare de la traficul rutier este în zona Pădurea Verde, pe strada Stuparilor. Totuşi, de când s-a dat în folosinţă centura Timişoarei această poluare s-a mai redus. De aceea sunt utile perdelele de copaci.
Aşadar, dacă ai grâul, porumbul sau floarea soarelui în apropierea şoselei rişti ca aceste culturi să fie intoxicate cu otrăvurile provenite din ţevile de eşapament ale maşinilor?
Sigur că da, sunt riscuri. Asta se întâmplă în zonele cu trafic intens, dar nu chiar toată tarlaua este afectată, ci numai o anumită suprafaţă din apropierea şoselei, dar dacă plouă mai spală această poluare şi ajunge în teren. Solul are rol depurator. În Timiş există o poluare istorică cu nitraţi a apelor de suprafaţă şi de adâncime medie, pericolul e în toată câmpia joasă. Poluarea a provenit şi de la marile complexe zootehnice – fostul Comtim – care nu aveau sisteme moderne de protecţie a mediului, aşa cum are Smithfield acum, dar şi de la vechile ferme de creştere a păsărilor. Riscul provine şi de la lipsa canalizărilor în mediul rural, în cazul inundaţiilor are loc poluarea apelor de suprafaţă, dar şi a pânzei freatice. Numai la o adâncime de peste 150 metri apa nu mai este poluată, e pură. În Timiş, avem la Peciu Nou o platformă de cercetare construită în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetări Pedologie, privind compostarea tuturor deşeurilor. În zona Sânandrei situaţia e problematică. Aici s-au făcut experienţe zeci de ani, din 1970, prin aplicarea îngrăşămintelor cu azot şi fosfor cu doze de până la 200 kg de azot, la ha, şi până la 150 kg de fosfor, pe ha. Acum au influenţă asupra producţiei de grâu, orz, porumb, floarea soarelui, soia, dar şi asupra calităţilor solului. O companie a reînfiinţat aceste culturi, în 2014, dar fără a se ştie precis efectele fostelor experienţe asupra actualelor culturi. Noi am trimis adresă Ministerului Agriculturii şi ADS cu privire la această problemă, dar nu am primit răspuns.
Cât de bun este pământul agricol în Timiş?
În judeţul Timiş, există 697.143 ha de teren agricol, dar arabil, numai 529.242 ha. Păşunea cuprinde 124.552 ha, fâneţea 29.535 ha, viile 4.605 ha, iar livezile, 9.119 ha. Terenul arabil în judeţ este împărţit în patru clase de calitate. Cum e de aşteptat, cel mai puţin pământ este de clasa I, 62.782 ha, de 81 -100 puncte de bonitare, aproximativ 10% din suprafaţa agricolă. Ce e bun, e şi puţin. Cel mai mult, 180.895 ha este de calitatea III, de 41 -60 de puncte de bonitare. Zona cu cel mai bun pământ cu cernoziom umed se află în zona Jimboliei, Biledului sau Lenauheimului. Caracteristicile climatice – temperatura şi precipitaţiile – oferă calităţi superioare solului, dar şi cele ale pământului: ph-ul gradul de saturaţie a nivelului de aprovizionare cu elemente nutritive sau textura. Când apar limitări sau restricţii, nivelul de bonitare coboară. Atunci, se fac analize să fie descoperit factorul limitativ care diminuează nivelul de producţie a terenului. Ideal ar fi ca fermierul să menţină sau să ridice calitatea terenului de 100 de puncte, prin aplicarea de tehnologii în funcţie de caracteristicile fizico-chimice şi hidrofizice ale solului şi prin aplicarea lucrărilor de fertilizare. De asemenea, trebuie introduse în cultură şi plante amelioratoare, cum sunt gramineele şi lucerna sau trifoiul roşu. În sola respectivă să fie cultivate aceste culturi, până la 4 ani, timpul necesar refacerii structurii solului, iar prin leguminoase se fixează azotul din atmosferă. Vorbim despre două elemente extrem de importante pentru plante: apa din precipitaţii şi azotul din atmosferă, care sunt gratuite. Fermierii trebuie să ştie cum să valorifice această resursă naturală regenerabilă, cu ajutorul solului. Leguminoasele prin procesul de simbioză fixează azotul din atmosferă în sol, îmbogăţindu-l gratuit, se reface structura solului şi creşte astfel capacitatea de înmagazinare a apei din precipitaţii, pentru a o pune la dispoziţia plantelor în perioadele secetoase.
