Bega are pești mari, iar asta o știu foarte bine numeroșii pescari care stau pe malul apei cu firul întins. În 2023, un timișorean a reușit să prindă un crap de 10,2 kilograme. Peștele a fost scos din Bega în zona Podului Episcopal, în spatele Catedralei Ortodoxe. În 2020, un copil a reușit o altă performanță deosebită: a capturat în Bega un șalău ce cântarea tot 10 kilograme. Acum, pescarii sunt amatori, deși există o tradiție îndelungată.
Având în vedere că în primele decenii ale administrației austriece o bună parte a Banatului era acoperită cu lacuri și mlaștini produse de apele râurilor, nu e de mirare că pescuitul a fost o tradiție în această zonă.
Despre pescarii de pe Bega am putut afla amănunte interesante în cadrul proiectului Ecluze pe Bega.
Încă din 1734, practicând o economie bazată pe circulația capitalului, autoritățile au încasat o sumă de 8000 florini (aproximativ 2.000.000 lei în banii actuali!) din arenda pescuitului în Banat.
În 1735 pescuitul de pe Bega a fost arendat unei societăți cu sediul în Timișoara, pescarii acestei societăți aprovizionând cu marfă piața de pește, aflată pe malul Begheiului.
Breasla pescarilor din Timișoara a fost prima de acest gen de pe teritoriul actual al României, fiind înființată oficial în 1818, atunci când s-a separat de breasla măcelarilor. A existat până în 1872, momentul desființării breslelor, postul de supraveghetor al pescuitului orășenesc fiind ocupat apoi, în mod tradițional, de un pescar sârb din Timișoara. Mărturie a existenței breslei pescarilor din Timișoara stă tiparul sigilar circular, piesă deosebit de rară, posibil unică.
Tiparul are o grosime de 4 milimetri, un diametru de 58 de milimetri, este confecționat din aramă și face corp comun cu mânerul octogonal din fier cu o lungime de 122 milimetri. Amprenta sigiliului are o execuție deosebit de frumoasă, la marginea discului aflându-se un ornament circular cu motive vegetale, după care urmează un cartuș din linii și puncte, care închide legenda în limba germană: ”SIGIL DER EHRSAMEN PRIVILEGIRTEN TEMESVAER FISCHER: ZUNFT”.
Ornamentele câmpului sigilar se desfășoară pe trei nivele. Nivelul inferior este decorat cu o barcă de pescar plutind pe apele Begheiului. Pe banca luntrii stă un pescar cu bățul în mână, fața bărcii este decorată cu un vas cu flori. La nivelul mijlociu, deasupra bărcii este gravat un pește mare, așa-zisul ”Crap auriu”, element cunoscut de pe obiectele breslei pescarilor de pe Dunăre. Pe partea inferioară a câmpului sigilar, deasupra crapului, se află o coroană heraldică. Tiparul sigilar se afla în proprietatea familiei Reiter, fiind recuperat de către Robert Reiter – poet, scriitor și traducător bănățean mult mai cunoscut sub pseudonimul de Franz Liebhard.
