Una dintre cele mai perverse forme de noncomunicare, coroborate cu trăsăturile constante ale românilor (invidia, lăcomia, răutatea) se regăsesc în politica românească. Nu scăpăm de asta nici la Timișoara. Numele Marian Vasile este cunoscut. A fost membru PNL, a fost vicepreședintele CJ Timiș, are un doctorat în managementul administrație publice, activ în viața publică a Timișoarei și apreciat de mediul intelectual al urbei, dar nu numai. Dorind o libertate mai mare de exprimare în PNL, s-a trezit marginalizat, după modelul ”democratic” promovat de domnul Nicolae Robu, un ”titan” al expresivității verbale, un ”admirator” al celor care au ceva de spus…
În acel context, Marian Vasile a plecat din PNL… După o scurtă vreme, sperând în ideile largi, în viziunile clare ale noilor formațiuni, USR – PLUS, s-a înscris în PLUS, partidul condus de un Cioloș mult prea inhibat ca să emită viziuni limpezi. Sursele noastre, aflate inițial într-un câmp optimist al încrederii, relatează tristețea unui om cu aripile larg deschise spre schimbarea ce nu poate fi făcută. Aș vrea ca Marian Vasile să nu fie trist pentru acest text, ce este expresia dreptului meu la opinie (este un editorial).
Ce a pățit Marian Vasile? În urmă cu vreo trei săptămâni, a făcut o prezentare fără tușă politică, arătând viziunea sa pentru un oraș modern, pentru o Timișoara, capitală a mai multor revoluții și a inventicii. O parte a prezentării, la care am fost spectator, a avut rădăcinile în chiar teza sa de doctorat. Ce era rău? Păi… multe rele s-au abătut asupra sa: invidia, complexele de inferioritate, dorința de tăiere a aripilor entuziastului Marian Vasile, care credea, naivul, că ar putea intra într-o competiție internă pentru viitoarele liste ale PLUS Timișoara, fie pentru Primăria Timișoara, fie pentru Consiliul Local…
NU! Ce înseamnă ”NU”? Înseamnă că nici măcar nu are dreptul la competiția din interiorul partidului ”nou”, dar cu prea multe concepte învechite, mai înseamnă că niște persoane, numite ”coordonatori regionali” nici măcar nu i-au respectat dreptul la opinie în partidul din care face parte, el nici măcar a apucat să explice de ce ar fi bine să candideze în interiorul PLUS. Asta este democrația acestui partid? Ce înseamnă ”coordonatori regionali”? Niște argați, de tip politic, pe câmpul proprietarilor de ”câmpii bătute”? Mai înseamnă, oare, un fel de Securitate a PLUS-ului? Un fel de agentură ce stă la umbra partidului în care dacă ești inteligent, cultivat, încrezător, s-ar putea să fie cam… rău!
Așadar, un tandem Fritz – Vasile, despre care se putea vorbi, nu mai intră în ecuația prezentelor pregătiri pentru alegerile locale.
Aripi frânte? Nu. Poate rănite, doar rănite ușor.
Zborul începe mâine!
