Era o zi de vineri, 10 noiembrie 2023. Dan Cîrstea avea să plece ”pe picioarele sale”, cum se spune, acasă la el. Dar după scurt timp, acasă fiind, i s-a făcut rău, acuza dureri mari, familia l-a sunat pe medicul curat, care nu era în localitate în acel moment, și care a recomandat, desigur, apelarea Serviciului de Ambulanță. Familia a acționat rapid, s-a ajuns la UPU, Spitalul Județean Timiș, loc în care se petrece, conform relatării familiei, drama noncomunicării din spitalele românești: așteptare de 45 de minute, fiul cere angajaților un scaun sau un alt suport pentru tatăl său, spunând că a fost operat, dar, culmea, i se oferă un loc PE JOS! Da, un pacient operat, externat în aceeași zi cu apelarea serviciului de urgență, este invitat să se așeze pe jos! În designul acestei situații apare prezența unui medic rezident, al cărui nume nu este cunoscut, dar care poate fi identificat din istoricul imaginilor video. Familia își amintește faptul de a fi avut un dialog cu un medic rezident de la secția de chirurgie, și despre care spune că a fost extrem de nepoliticos…
Am stat de vorbă cu dr. Mihai Grecu, șeful secției UPU, care se arată contrariat de un astfel de comportament, ne asigură că nu este o practică constantă, dar lăsăm ancheta internă să facă lumină.
Apoi, i s-au făcut investigații: analize (medic Andriș Ramona), CT, EKG, dar nici un raport nu arată vreun semn de infarct.
Mai târziu, ajunge la ATI, unde urmează alte analize (dr. Luca Loredana), este conectat la aparate, nici aici EKG-ul nu indică nimic suspect în legătură cu inima. Totuși, acest pacient a făcut infarct.
Tehnicile de comunicare din spitalele din România, comparativ cu cele din Europa civilizată sunt, din păcate, de multe ori, tributare unui Ev Mediu întunecat!
Mai putem vorbi despre norme de etică și comunicare într-un spital public din România, culmea, din Banat, din Timișoara, cu aceste detalii în față. I-am cerut dlui prof. univ. dr. Dorel Săndesc un punct de vedere asupra situației, pe care, desigur, nu avea cum s-o știe direct, din miile de cazuri ce trec prin UPU mereu, dar a promis că va cerceta cazul, iar cei care și-au încălcat regulile și normele de comportament în astfel de situații vor fi sancționați!
Epopeea continuă cu internarea, după mai multe analize și investigații cu Computer Tomograf, la Secția Chirurgie 2, unde este văzut și de un medic urolog care constată că totul este în ordine. Apar dureri mari, i se administrează morfină, iar a doua zi, în 11 noiembrie, este mutat la Secția ATI. Aici este monitorizat pe aparate, el avea dureri mari, i s-a mărit abdomenul, avea transpirații reci, era palid, iar EKG-ul încă nu depistase, de fapt, nenorocirea: pacientul făcuse infarct, fapt dovedit de Serviciul de Medicină Legală, la autopsia ce avea să aibă loc ulterior decesului, din data de 12 noiembrie, ora 11,36.
Mai multe semne de întrebare macină familia, pe soția lui Dan Florin Cîrstea și pe fiul lor.
În noaptea de 11 – 12 noiembrie 2023, dr. Amadeus Dobrescu, constatând starea pacientului, l-a operat din nou și a constatat că locul era ”curat, nu era infecție, nici infarct mezenteric”, așa cum avea să informeze familia. Cu toate acestea, la externare, certificatul medico – legal arată” decesul s-a datorat unui șoc cardiogen, declanșat de un infarct miocardic acut”.
Ce cere familia, prin demersurile către instituțiile statului, către Colegiul Medicilor altor organisme abilitate? (Vom selecta câteva dintre elementele subliniate): Să se cerceteze dacă existau sau nu factori de risc înaintea intervenției chirurgicale, dacă s-au administrat antibioticele corespunzătoare. Dacă pe perioada internărilor, s-a contractat sau nu o bacterie intra-spitalicească, dacă a avut sau nu loc o infecție în timpul intervenției, ce alte probleme ar mai fi putut apărea, și care să fi trecut neobservate? Neglijate?
Pierderea unui membru al familiei este o mare durere. Desigur, pentru orice familie, pentru orice om. Faptul că noi, oamenii, în general, ne simțim neputincioși în fața unor mari încercări, revoltele interioare, refulările ce apar și macină sufletele în interiorul nostru fragil, cumulează, pe lângă durere, și revolte.
Familia Cîrstea și-a pierdut soțul și tatăl într-o clipă. L-au plâns peste 2000 de oameni, colegi în firma în care lucra. Tristețea lor nu este unică, toți oamenii pierdem, la un moment dat, pe cineva, dar nu toți reacționăm la fel. Pentru cei din familia Cîrstea a fost greu de înțeles că Dan-Florin, la numai 56 de ani, a ales de bună voie calea intervenției, dar probabil nu se știa de o posibilă problemă cardiacă…
Medicii spun așa: ”În viitorul apropiat, o să asistăm la o medicină defensivă. O să fie medici care o să spună bolnavilor: alegeți o altă soluție, nu putem ști ce va urma…”. Asta ar fi grav! Din teama unor complicații pe care nici măcar medicii nu le-ar putea intui sau prevedea, urmată de stresul că dacă ar apărea complicații neprevăzute, ar urma plângeri și procese, s-ar putea dezvolta acest tip de practică, numită ”medicina defensivă”.
Este foarte delicată abordarea onor astfel de situații complexe. Medicii au misiunea extraordinară de a ajuta oamenii, fiind și ei oameni, care au limite, probleme de sănătate (poate), probleme personale de altă natură, unii au iubirea noastră și admirația, alții sunt ostracizați în cazanul criticilor (mă refer la unele cazuri legate de arestări, mită, greșeli profesionale și altele). Lumea este colorată, deci și lumea medicală este compatibilă lumii întregi.
Acest text nu incriminează pe nimeni, nu are aroganța de a pune etichete pe actul medical, nici al unui medic, nici al unei instituții sau organizații de sănătate. El este o radiografie rezumativă a unei întâmplări triste, legată de o familie care-și plânge ”stâlpul” său, care și-a dobândit o neîncredere în sistemul de sănătate, în oamenii lui, în locurile în care se așteaptă ajutorul.
Familia Cîrstea așteaptă un răspuns din partea reprezentanților statului!
Comentarii
comentarii
