3 august 2023. Nu credeam că o să trăiesc asta, primirea celui mai penibil comunicat de presă, încălcând toate normele de etică a comunicării și sfidând Constituția României. În Timișoara s-a murit ȘI pentru libertatea de comunicare, și pentru dreptul de a critica. Ceaușescu alegea ziariștii care aveau voie să scrie, la vremea aceea, pentru Scânteia, pentru altele, azi, Putin ucide jurnaliștii care-i critică acțiunile, în Malta, jurnaliștii sunt uciși pentru dezvăluirile lor privind puterea, în Germania nazistă a existat un Goebbels, care cenzura și manipula în favoarea lui Hitler, Stalin a avut armate de manipulatori care au schimbat soarta omenirii. Regimul comunist din România a făcut-o pe scriitoarea Herta Muller să părăsească țara natală, în care nu mai putea să se exprime. Paul Goma a părăsit România și nu a mai primit niciodată după revoluție dreptul la cetățenia română. Orori! Orori pe care le dorim IREPETABILE!
Ce face Primăria Timișoara? Ne trimite un comunicat de presă, ce conține monitorizarea presei, arătând cu degetul pe politici editoriale: negative, pozitive, neutre. Atenție, da, se fac monitorizări de presă, face și SRI, și Guvernul României, și partidele politice, dar ele NU se transmit publicului, abia atunci devenind țintele unei analize injuste!
Ce spune Constituția României (mic tratat de libertate pentru ”marii comunicatori” aleși, pe sprânceană, de actuala conducere a Primăriei Timișoara)?
Articol 30. Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
Faptul de a fi pe ”liste negre”, de a se da publicului monitorizarea internă, fără vectorii de analiză, fără clasificările profesionale, referitoare la cantitate și calitate, faptul de a face subiect din ”cei ce scriu subiecte”, este fără precedent. Nici măcar pentru comunicarea internă, această monitorizare nu este concludentă.
Niciodată, în Timișoara, sursa libertății României, sau în altă parte, asta nu s-a întâmplat.
Sfat necerut? Cel care a decis să se facă asta trebuie dat afară. Urgent. Acel ”cineva” a arătat, acum, adevărata imagine a celor care fac, chipurile, imagine.
Știința imagologiei plânge cu lacrimi de crocodil!
